La ieșirea din izolare, Liviu Brătescu, secretarul de stat din Ministerul Culturii, și-a propus ca primul lucru pe care-l va face în libertate va fi să viziteze câteva instituții culturale reprezentative din Iași. Oricât de înfiletat te simți în aparatul guvernamental de la București, tot în mediul cultural ieșean primești cele mai calde aprecieri colegiale. Așa că Brătescu a fost așteptat zilele astea de către doi dintre cei mai vizibili șefi din cultura locală, Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național din Iași, și Aurica Ichim, directorul Muzeului Municipal Regina Maria. (pamflet)
Ateneul Național din Iași. Andrei Apreotesei hrănește broaștele țestoase din mica grădină zoologică amenajată în incinta instituției. Lângă el, Aurica Ichim împrăștie niște semințe la papagali.
Aurica Ichim: – Chiar mă relaxează activitatea aceasta cu nuanțe agricole. Mă face să mă simt ca Regina Maria în vizită la o gospodărie țărănească din perioada interbelică. Bine, nu erau papagali pe atunci, poate doar printre membrii Guvernului.
Andrei Apreotesei: – Da, a hrăni niște suflete e o ocupație princiară. Îți dă așa, un sentiment de putere, de drept de viață și de moarte asupra lor. Și țăranul, și monarhul, au aceeași legătură transcedentală cu animalele și păsările.
Aurica Ichim: – Da, da, exact la asta mă gândeam! Cum stăm noi aici, Andrei, și dăm de mâncare la hamsteri și pitulici sub înaltul patronaj al Casei Regale.
Andrei Apreotesei: – Nobilă îndeletnicire! Chiar mă gândeam să completez suita de păsări cu un păun regal.
Cei doi încheie ritualul hrănirii păsărilor și se plimbă pe gazonul din fața Ateneului.
Aurica Ichim: – Și, cum îți merge după pandemie? Ai început spectacolele?
Andrei Apreotesei: – Merge binișor, nu mă plâng. Atâta timp cât nu plouă, totul e în regulă. Vedeți, iar gândesc în termeni rurali, precum țăranul a cărui recoltă depinde de când și cât plouă.
Aurica Ichim: – Noi, oamenii de cultură, suntem atașați de tainele Universului.
Apreotesei se oprește, își cercetează telefonul.
Andrei Apreotesei: – Mi-a scris Liviu Brătescu. Cică vrea să vină în vizită în lăcașurile noastre de cultură.
Aurica Ichim (iritată): – Dar parcă avea covid! Vrea să ne contamineze și pe noi?
Andrei Apreotesei: – N-avea covid, doar a stat în izolare.
Aurica Ichim: – Ei, lasă că știu eu! Ca să nu sperii lumea, zici că stai în izolare, dar tu de fapt ai covid toată ziua!
Andrei Apreotesei: – În fine, și-a anunțat vizita pentru mâine. Mă scuzați, mă duc să mă pregătesc. Totuși, e fostul director al Ateneului, trebuie să îl întâmpin cu toate onorurile.
A doua zi. Cu un iepure în brațe, Apreotesei îl așteaptă în capul scărilor pe Liviu Brătescu.
Andrei Apreotesei: – Dragă Liviu, știu că se obișnuiește ca oaspeții de seamă să fie întâmpinați cu pâine și sare, dar vremurile s-au schimbat. Așa că, te rog, mângâie acest iepure ca semn al ospitalității mele.
Liviu Brătescu: – Desigur, e chiar interesant și neconvențional, aș putea spune! Trebuie să ieșim din tiparele culturale, așa e! Deși, de ce iepure și nu o pisică? Vezi, aici ne putem întreba dacă nu cumva există o anumită discriminare.
Andrei Apreotesei: – E drept, la asta nu m-am gândit. Eu sunt mai tradițional, mai tributar vremurilor apuse.
Liviu Brătescu: – Trebuie lucrat aici. Nu se mai poartă conservatorismul, tradiția. Pe tine te văd că mai pui câte o icoană, câte o cruce pe pereți. Nu mai merg chestiile astea, le văd ăia mici și se sperie. Am văzut că ai pus în scenă Făt frumos din lacrimă. Discriminare, tată! De ce neapărat frumos? De ce să nu fie urât, ca majoritatea?
Andrei Apreotesei: – Așa-i povestea.
Liviu Brătescu: – Dar la băiețeii urâței care vor pleca acasă plângând în hohote, te-ai gândit? Îți dai seama, vor fi traumatizați, nu-și vor mai face selfie niciodată. Te rog, când mă întorc, să încerci o rezolvare la problema asta.
După o oră. Muzeul Municipal Regina Maria. În ușa clădirii, Brătescu este întâmpinat de Aurica Ichim, îmbrăcată într-un combinezon de protecție, cu mască pe figură.
Aurica Ichim: – Bine ați venit, domnule secretar de stat. Cu ce noutăți veniți de la București, în afară de Covid?
Liviu Brătescu: – Doar cu gânduri bune, doamna director!
Aurica Ichim: – Bune, bune, dar le-ați dezinfectat în prealabil?
Liviu Brătescu: – Am folosit un pahar de whisky, desigur. Funcționează. Dar nu vă împacientați, nu stau mult, doar să arunc o privire prin muzeu.
Aurica Ichim: – E închis, facem dezinfecție. Dacă vreți să aflați ceva, mă întrebați pe mine.
Liviu Brătescu: – Nu, mulțumesc. Revin data viitoare, când ieșiți din izolare.
Biroul lui Apreotesei. Intră Brătescu.
Andrei Apreotesei: – Bine ai revenit. Nu știu ce s-a întâmplat, dar iepurele a început să strănute.
Liviu Brătescu: – Poate că l-a tras curentul sau a băut rece.
Andrei Apreotesei: – Nici vorbă. Să nu fie vorba de vreun covid guvernamental pe care l-ai adus cu tine. Acum va trebui să mă izolez și eu, pentru că am intrat in contact cu tine.
Liviu Brătescu: – Hai să ne izolăm amândoi. Două săptămâni stăm în Ateneu și coacem niște spectacole corecte politic. Am văzut că ai în program piesa Dineu cu proști. De ce nu cu genii? Ai ceva împotriva oamenilor inteligenți? Nu merită și ei gloria scenei? Sau Comedie cu olteni. De ce să se râdă mereu de olteni? De ce nu o dramă cu olteni? O tragedie, ceva acolo. Hai, la treabă, avem de restartat cultura!
Brătescu (foto, pamflet): Vorba lui Apreotesei de la Ateneu: trebuie restartată cultura. Da, dar mai întâi s-o punem pe șine, s-o ungem un pic pe la încheieturi și să băgăm niște lopeți de bani în tender ca s-o ia din loc!