Vedetă la Hollyood. Daniela Nane sorbind din ceaşca cu parfum a celebrităţii

Căsătorită din luna martie cu istoricul Adrian Cioroianu, actriţa Daniela Nane a ieşit din matriţa de femeie fatală. După cum ea însăşi mărturisea că opt din zece bărbaţi ar fi vrut să rămână cu ea într-un fel sau altul, Daniela Nane a fost şi este un personaj carismatic, impunându-se tot mai mult şi în plan artistic. Recent, actriţa Teatrului Bulandra a filmat la Hollywood împreună cu Tudor Petruţ (fost interpret al peliculei de succes „Liceenii”). Daniela Nane deţine unul dintre rolurile principale ale filmului Sounds of Silence, a cărui acţiune se petrece în România. Detalii despre experienţa de teatru şi film a frumoasei actriţe am aflat chiar din jurnalul său personal.

Bun şi Chanelul ăsta, dar cam dulce pentru gustul meu. Mai iau o gură, apoi trec pe ceva uşor, de la Farmec

– Mi s-a îndeplinit visul din tinereţe! Joc împreună cu Tudor Petruţ, personajul cel rău şi antipatic din „Liceeni”. Sigur, poate că lumea ar crede că mai interesant ar fi fost să joc cu Bănică, pentru că el era adulatul şi alintatul din film, dar, de la o anumită vârstă, femeile preferă stilul bad boy. Oricum, eu zic că Tudor arată mai macho decât Ştefan, aşa că totul e foarte ok. Mai ales că Adrian, proaspătul meu soţior, n-a fost deloc gelos. De fapt, el mă înţelege, ştie că meseria de actriţă presupune sacrificii. Şi din partea mea, dar mai ales din partea lui. I-am explicat că pe platoul de filmare sau pe scenă bărbaţii nu mai există pentru mine, ci sunt doar nişte indivizi care îmi dau replica şi atâta tot. Pe de altă parte, mă gândesc că, fiind istoric, Adrian mă va plăcea şi mai mult pe măsură ce îmbătrânesc. Cu fiecare an care trece, îi sporeşte interesul pentru mine, iar asta nu poate decât să mă bucure. Dacă ar fi fost arheolog, sunt convinsă că lucrurile ar fi mers şi mai bine, dar asta e, nu le putem avea pe toate. Între timp, îmi văd de scenă, de teatru. Dau tot felul de interviuri, lumea mă caută, mă apreciază. Joc într-o piesă de Brecht, cu o coregrafie de Andrei Şerban, fac şi turneul cu “Pianul cu poeme”, prin urmare sunt o artistă foarte ocupată. Păcat că nu se mai face film prea mult în România, iată, trebuind să mă duc tocmai la Hollywood pentru a vedea cum mai arată un platou cinematografic. Una peste alta, pot spune că am avut un an bun. Cum spunea un titlu dintr-o revistă: “Talentată, Aplaudată, Măritată”. Aşa că, ce-aş mai putea dori la ora actuală, dar mai ales pentru viitor? Noi spectacole, noi aplauze, noi filmări. Şi poate că n-ar fi rău să mi se propună şi un rol de către Naţionalul ieşean. Sau poate pe la vârsta de pensionare? Nu-i nimic, aştept. Şi Adrian aşteaptă.