La fel cum există în fotbal jucători care moştenesc din tată-n fiu abilitatea mânuirii mingii (vezi familia Hagi), de ce nu ar fi şi în rândul comentatorilor sportivi o astfel de genealogie a succesului? Un exemplu de filiaţie a talentului îl putem regăsi şi în cazul cuplului de reporteri sportivi tată – fiu, format din Vasile Arhire şi Vlad Arhire, primul jurnalist cu vechi state de serviciu, inclusiv directoriale, la TVR Iaşi, în timp ce al doilea este un tânăr aspirant la celebritate prin studiourile centrale ale mult prea încăpătoarei Televiziuni Naţionale Române. Mai multe despre reţeta succesului transmisă de la Arhire la Arhire Jr. am aflat dintr-o conversaţie recentă purtată de cei doi.
Vasile Arhire: Salut, Vlăduţ, cum merge treaba? Hai că au început cupele europene, a început campionatul, tot mai ai câte ceva de făcut prin televiziunea aia, nu te mai poţi plânge de plictiseală.
Arhire Jr: Da, tati, aşa e, dar aş fi preferat să o mai frec puţin în luna asta august. Dar vezi cum e, tot de la calitatea slabă a campionatului românesc mi se trage. Pe vremea ta, echipele jucau direct în turul întâi al cupelor europene, aşa că aveai augustul liber, abia prin septembrie dacă începea ceva să se mişte.
Astea sunt vremurile, băiatule, pe vremea mea chiar aveam ce comenta în Copou. E drept, o făceam pentru radio. Parcă şi acum aud veşnica întrebare din studioul de la Bucureşti: „Vasile Arhire, minutul şi scorul la Iaşi?” Ce vă pasă vouă? Mergeţi prin toată Europa, faceţi un mic stand up la marginea terenului cu o vedetă bâlbâită, apoi vă odihniţi toată ziua prin hotelurile din Lisabona, Londra, Milano…
Ştiu, tată, ai dreptate. Îmi aduc aminte cum te bucurai când prindeai vreo deplasare la Focşani sau Suceava pentru câte un meci de baschet sau volei.
Păi, da, fiule, abia aia era muncă de reporter! Să baţi tot Focşaniul ca să găseşti o terasă bună, asta chiar era treabă de jurnalism de investigaţie. Dar, repet, singura ta grijă pe care trebuie să o ai ca reporter sportiv la TVR este să nu vă mai fure Pro TV sau Dolce din transmisiile meciurilor.
Să ne ia fotbalul, treaba lor. Dar să ne lase celelalte sporturi. La urma urmei, putem face audienţe uriaşe cu patinaj artistic, curling, snooker şi alte discipline sportive deosebit de interesante. Unde mai pui că nici nu te întrebuinţezi prea mult ca şi comentator. Ok, hai să zic, să ne lase fotbalul de liga a doua. Acolo scoţi o vorbă la cinci minute, plus că între două faze poţi să tragi o fugă până la chioşc să-ţi iei ţigări, nu-i problemă.
