Elogierea valorilor regale a devenit o modă printre liberalii care nu se remarcă prin alte lucruri ceva mai folositoare societăţii. Senatoarea PNL de Iaşi Iulia Scântei face şi ea parte din acest grup care se perindă pe la toate evenimentele cu ştaif istoric, începând de la Ziua Regelui şi până la manifestările care marchează statutul Iaşului de Capitală a României în anii 1916 – 1918. Alături de Iulia Scântei îl vedem mereu pe Andrei Muraru, un alt liberal pe care nu-l dă hărnicia afară din casă, dar e tare iubitor de momente festive în care să-şi afişeze prestanţa de consilier prezidenţial. La ultima recepţie organizată pe gazonul Palatului Cotroceni, am surprins o discuţie între cei doi aristocraţi pe stil nou.
Iulia Scântei: Cher Andrei, te rog, dă-te un pic mai deoparte, că-mi iei tot soarele. Degeaba crezi că mi-am pus pălăria asta mare cât un sombrero, ca să stau cu ea la umbră?
Andrei Muraru: Pardon, ma cherie Iulia, dar n-am vrut să las razele acestui soare republican să-ţi maculeze tenul de ducesă! Da, abia acum observ că ai o pălărie king size. Scuză-mă de întrebare, dar e un mesaj subliminal care transmite faptul că dimensiunea contează?
Băiete, nu fi nesimţit! În lipsa unei coroane pe care aş fi meritat-o, ce să fac? Port tot felul de pălării care îmi conferă distincţie şi rafinament, ceea ce nu se poate spune despre alte muieri din viaţa politică, mă-nţelegi?
Ai dreptate, Iaşul nu te merită. Îţi înţeleg suferinţa fiecărei zile pe care o petreci în Parlament, printre atâţia troglodiţi. Ca să-ţi mai treacă din greaţa banalei existenţe de senator, n-ai vrea să fii cea care oferă Iaşului nobleţea manifestărilor dedicate Centenarului?
Mi-ar plăcea, dar cum să facem? Deja sunt alţii care au preluat acest concept şi se mândresc cu el.
Ei cu Centenarul lor, noi cu al nostru! Fiecare pe felia lui, un Centenar pesedist, celălalt liberal. N-ar fi prima oară când oraşul ăsta trage când hăis, când cea!
Ai dreptate, de ce să n-am şi eu Centenarul meu? După cum bine vezi, tot ceea ce fac emană un puternic spirit interbelic. Dacă te uiţi la mine, zici că am coborât direct din fotografiile cu doamnele chic de pe Calea Victoriei. Dar, ca să fie recuzita completă, aş avea nevoie şi de o trăsură, de un birjar. Chiar, de unde facem rost de un birjar în ziua de azi?
Ce vorbeşti, cum de unde găsim birjari? Dar Tomaşeschi ce este? Sfântul Toma de Aquino? Doar sună-l şi o să vezi ce rapid îţi răspunde la apel. La Curtea de Apel.