Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIASI) readuce în atenția publicului, în anul Centenarului, una dintre cele mai mari reușite ale ingineriei românești care nu a ajuns să fie produsă în masă – obuzierele Krupp Iași fabricate la Atelierele Nicolina. Miercuri, 27 iunie, de la ora 18.00, prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin a prezentat o carte în care a fost strânsă și prezentată integral istoria acestor obuziere, cu mărturii fotografice și extrase din documentele Arhivelor Naționale, o medalie bătută special pentru acest eveniment și o serie de randări 3D ale obuzierelor și ale mecanismelor acestora de funcționare.
Machete tipărite
Mai mult decât atât, universitatea a luat decizia tipăririi mai multor machete ale acestor obuziere folosind o performantă imprimantă 3D aflată la Departamentul de Mașini-Unelte și Scule de la Facultatea de Construcții de Mașini și Management Industrial de la TUIASI. „Politehnica a ținut să fie prezentă în acest ansamblu de manifestări dedicate Centenarului României prin readucerea în spațiul public a acestui episod dramatic, în același timp cu unele valențe eroice, prin care inginerii, muncitorii și tehnicienii de la arsenalul Armatei și de la Atelierele Nicolina s-au implicat în acest proces de dotare a Armatei cu echipament artileristic, chiar și cu unul complet nou, cum ar fi acest obuzier Krupp. Și am vrut să arătăm potențialul industrial al Iașului de acum 100 de ani, care putea să producă astfel de echipament”, a spus prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin, prorector responsabil cu activitatea didactică și asigurarea calității la TUIASI.
Scurtă istorie
Producerea acestor obuziere a început la Iași în 1917, după ce a avut loc retragerea dinspre București și Iașul a devenit capitala României. Inițial, obuzierele erau de tip staționar și folosite în 18 forturi din jurul Bucureștiului pentru a proteja Capitala, aflată în zonă de câmpie, de atacuri din orice direcție. Însă cum evoluția tehnologică a făcut ca sistemul respectiv de apărare să nu poată fi utilizat și să fie ineficient, s-a luat decizia dezafectării forturilor și transformarea artileriei de cetate, care era grea și masivă, în artilerie de câmp. „Ineficiența s-a remarcat la începutul secolului al XX-lea, când a început Primul Război Mondial și forturile similare din Belgia, de la Liege și Anvers, au fost distruse. Procesul s-a desfășurat în primă fază la București, la Atelierele CFR, iar când s-a luat decizia retragerii în Moldova s-a mutat și arsenalul militar, care făcea aceste transformări de artilerie, și s-au relocat unitățile de producție. Procesul de modernizare a continuat la Atelierele Nicolina”, a explicat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin.
Testată pe dealul Copoului
Pe lângă această modernizare, la Iași, inginerul Mihail Manoilescu, care a fost ministru în România ulterior, în 1940, a proiectat toate componentele unei arme noi, superioare față de ceea ce se lucra la București – obuzierele Krupp Iași. Arma a fost decretată mult mai performantă decât cea care se dezvoltase la București, a fost testată pe dealul Copoului cu obuze românești și franceze și avea ca avantaje faptul că era mult mai ușoară și putea fi pregătită pentru foc în maximum două ore, față de obuzierele similare făcute în România care aveau nevoie de 10-12 ore pentru a putea trage. „În martie, acest obuzier era gata pentru a intra în producția de serie, dar evoluția războiului a făcut ca producția militară inițială să înceteze și România a trebuit să păstreze numai câteva divizii de infanterie, iar după ce s-a încheiat pacea, în 1919, această producție militară a încetat. Oricum rămâne această probă trecută de inginerii și specialiștii români, care au dovedit capacitatea României de atunci de a produce arme și se confirmă ceea ce spunea Nicolae Iorga, că Iașul nu este un simplu loc de refugiu, ci un loc al rezistenței până la capăt, un loc care, iată, s-a dovedit faptul că s-a implicat într-un mod cât se poate de dinamic în procesul de modernizare a Armatei române”, a completat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin. Obuzierele Krupp au fost prezentate pe larg în Aula Universității Tehnice din Copou, atât din punct de vedere al importanței istorice, cât și a proceselor tehnice de fabricație.