În contextul unei performanţe parlamentare de nivel zero, deputatul Marius Bodea continuă să se hrănească din trecutul populat de poveşti şi realizări mai mult sau mai puţin reale. Recent, la un post de televiziune, liberalul a scos de la naftalină tot soiul de legende urbane, susţinând că, prin 2007, cei de la compania Mercedes ar fi vrut să vină cu toată dragostea la Iaşi, dar, ca să vezi, habar n-aveau că nu avem autostradă. Apoi, Bodea a pretins că, tot în 2007, pe vremea când era prefect, au vrut să vină firmele Nokia şi Siemens, dar şi astea au fugit imediat. Dom’le, dacă te iei după Bodea, ai spune că Iaşul era un El Dorado al marilor branduri occidentale care ne curtau ca nebunele. Dar staţi aşa, că am aflat şi despre alţi corifei din lumea bună care au dorit să se stabilească în Iaşi, dar au ratat această plăcere.
Monica Bellucci – Ciao, Mario, şi acum regret că n-am putut să mă aşez şi eu la casa mea, acolo, în legendarul tău oraş. Şi când te gândeşti că găsisem un apartament cu o cameră la preţ bun, undeva prin Metalurgie, deşi nu prea aveam la îndemână saloanele de Spa şi Hair style. Cert este că aş fi adorat să mi se facă buletin în capitala de judeţ al cărei mândru prefect erai, fie şi interimar. Dar asta e, viaţa a fost crudă. Am crezut că pot scăpa de alde Giuseppe Tornatori, Ennio Moriccone şi alţi mahări de la Cinecitta care m-au vrut doar pentru ei!
Bill Gates – Hello, Marius, mă bucur că reaud veşti de la tine. Da, ţin foarte bine minte cum am vrut să vin prin 97 la Iaşi, să deschid o filială Microsoft într-un garaj, ca în vremurile mele bune. Ştiam că voi aveţi la Iaşi cartiere întregi de garaje, de toate dimensiunile şi arhitecturile posibile, prin urmare oferta era mai mult decât generoasă. Dar cum toţi cereau chirii exorbitante, m-am lăsat păgubaş. Asta e, se pare că erau mai valoroase cazanele Dacia 1300 decât o investiţie Microsoft la Iaşi!
Mohammed bin Rashid Al Maktoum – Frate Marius, da, îmi amintesc cu tristeţe cum am fost împiedicat să investesc în zona periferică a Iaşului. Venind din Emirate, cu o bogată tradiţie petrolieră, eram încântat de ideea de a extrage ţiţei din fundul curţii gospodarilor din jurul oraşului tău. Aflasem că mai mult de jumătate din case au closetul în spatele casei, aşa că o bună parte din investiţie, respectiv forarea, era deja făcută. Iar după miros, te asigur că existau zăcăminte petrolifere de cea mai bună calitate. Dar, te pui cu ţăranul? Ei ar fi vrut să le desfund haznaua cu sondele mele poleite cu aur, iar abia apoi să batem palma. Asta e, mai aveţi de scos rahat din pământ până veţi mai pupa mâna unui emir!