Show-ul aviatic Hangariada a devenit un brand atractiv al Iaşului, reuşind să adune numeroşi tineri în cadrul evenimentelor pe care le programează. Ca o ironie a sorţii, manifestările Hangariadei se desfăşoară pe aerodromul Alexandru Matei şi sunt organizate de Alexandra Maftei, care se recomandă drept „psiholog, profesor, soție, mamă și organizator de festival”. Tipa pare destul de stăpână pe ceea ce face, fiind fondatoarea Hangariadei, festival ajuns la a opta ediţie, între timp predând psihologie la Universitate sau susţinând conferinţe motivaţionale. Dar mai multe despre polivalenta femeie din spatele festivalului de artă şi zbor care va începe pe 25 mai am aflat din jurnalul său de navigaţie.
– Ziua a început ca de obicei, cu un Red Bull de senzaţie, care chiar mi-a dat aaaaaripi! Iar pentru un organizator de festival al zborului şi artei, ce poate fi mai energizant? Serios, mai sunt doar două săptămâni până începe Hangariada şi cred că trebuie să mă adun un pic, să pun lucrurile la punct. Făcând un scurt bilanţ al ediţiilor anterioare, pot spune că unul dintre marile câştiguri pe care le-am obţinut în aceşti ani e că lumea nu mai confundă Hangariada cu Hungariada. Mulţi credeau că e vorba de un festival cu gulaş şi kurtos kalacs. Bine, ăştia erau cei mai paşnici, pentru că alţii veneau pregătiţi să ne scoată din locaţie, pe principiul “afară, afară, cu ungurii din ţară!” Dar e bine că s-au lămurit între timp şi putem să ne desfăşurăm proiectul în voie. Evident, nu am scăpat de unele glume proaste, făcute de diverşi tipi care ne întrebau dacă avem şi paraşute în program. Alţii erau convinşi că vor pipăi niscaiva stewardese în timp ce le aduc bere de la dozator. Mda, a fost greu să lupt cu asemenea mentalităţi rurale, ca să mă exprim eufemistic. Important e ca festivalul zboară mai departe, trecând cu bine peste turbulenţe şi goluri de aer. Chiar ieri m-a amuzat o chestie. Cineva m-a întrebat dacă nu vreau să fiu directorul Aeroportului. I-am răspuns că mi-ar fi plăcut, dar, dacă ar fi după mine, nu aş da pe mâna unei femei o sarcină de genul ăsta. La cât de aeriene suntem, asta ar mai lipsi, să stăm toată ziua printre avioane. În schimb, cred că la pupitrul turnului de control ne-am pricepe să facem treabă bună. De ochiul unei femei nu poate trece nici pasărea în zbor. Dacă mai eşti şi mamă soacră, poţi ţine în mână fără probleme ditamai JFK sau Heathrow. Până una, alta, ia să arunc o privire peste programul Hangariadei de anul ăsta. Văd că totul e ok. Take off!