Scriitorul şi criticul literar Ioan Holban poate demonstra oricând că viaţa unui director de teatru pentru copii nu e deloc uşoară. E suficient să menţioneze evenimentul de anul trecut, când o trupă de actori a fost amendată de o patrulă de jandarmi după o reprezentaţie desfăşurată în Piaţa Unirii, în cadrul festivalului pentru teatru tânăr organizat de Luceafărul. Apoi, Ioan Holban trebuie să facă şi pe gazda bună, oferind sala Teatrului pentru concertele orchestrei Filarmonicii ieşene, rămasă fără un spaţiu propriu de manifestare. Despre toate aceste probleme, am aflat mai multe surprinzând un dialog între şeful Teatrului Luceafărul şi marioneta Pinocchio, într-o pauză de spectacol.
Ioan Holban: Nu prea eşti în formă în dimineaţa asta. Pari rigid în mişcări.
Pinocchio: Da, mă cam dor încheieturile, cred că se schimbă vremea. Cred că o să mă duc la medic, să mi le ia un pic la rindea, apoi să mi le ungă cu nişte lac, pentru mobilitate. Ce să-i faci, dom’ director, am îmbătrânit şi eu, la urma urmei au trecut peste 160 de ani de la prima mea reprezentaţie.
Dacă te gândeşti să ieşi la pensie, să ştii că nu-ţi aprob cererea. Eventual, când o să înţepeneşti de tot, îţi pot oferi un post de contabil. Acolo vei putea să stai în scaun ore-n şir, fără să te clinteşti din loc.
Şi sforile cine o să le tragă? Eu fără păpuşar sunt total inutil. Mai bine îmi găsiţi un loc undeva prin politică. Nu numai că sunt marioneta perectă, lucru care dă foarte bine în CV-ul unui politician, dar nasul meu lung îmi va asigura succesul deplin!
Bun, dar toţi copiii îţi vor duce dorul. Şi apoi, cu tine pe scenă, fac săli pline, eşti o adevărată fabrică de bani. Oricât aş fi eu de boem, totuşi, ca director îmi creşte inima odată cu creşterea încasărilor.
Nu, simt că vremea mea de triumf s-a cam dus. Câte minciuni să le mai spun şi eu copiilor? M-am săturat. Acum e timpul tabletelor, smartphonurilor, găseşti cu ajutorul lor tot felul de păcăleli pe internet, nu mai e nevoie să vii la teatru.
Nu-mi place cum gândeşti. Ai devenit cam pesimist, iar asta îţi va scădea din randamentul artistic. Cred că, într-adevăr, se apropie vremea pensionării tale, dragă Pinocchio.
Ei, nu e chiar aşa. O mai ţin vreo două stagiuni, dom’ director, nu e nici o problemă. Dar când vor veni alegerile, o să vă rog să mă învoiţi vreo lună de zile, cât ţine campania. La ce pensie aş prinde ca parlamentar, vă pot cumpăra toată butaforia teatrului. Vorba ai, ce-i în mână, nu-i minciună!
