Unul dintre tabieturile noastre, la cafeaua de dimineață, este radioul. Mai exact, știrile Radio România Actualități. Scurte, rapide, în 5 minute afli cam cu ce se mai ocupă Bucureștiul și, eventual, cum se răsfrânge această activitate asupra Iașului. Asta, dacă este cazul, deși de obicei numele județului și municipiului nostru apar destul de rar. Deunăzi, o știre ne-a atras atenția. Nu, nu era despre Iași, ci despre Timișoara, dar ne-a pus pe gânduri. Ne-a dat o senzație de déjá-vu, pe care am mai încercat-o, supărător de frecvent. Un fel de „cum naiba doar la alții, dar nu și la noi?”
Poze pe șantier
Pe scurt, Adrian-Ioan Veștea… A, nu știți cine e individul? Deocamdată, e ministrul dezvoltării. La anul, s-ar putea să fie cel al apărării naționale, pentru că la noi, toți se pricep la toate. Acest Veștea a mers într-o vizită la Timișoara, pe un șantier deschis pe banii guvernului, la Universitatea de Vest. Să facă poze, să apară la știri, că doar anul viitor vor fi alegeri, nu?
Mega-investiții
Pe scurt, proiectul timișorean, aflat în plin șantier după cum spuneam, presupune contruirea unui cămin studențesc cu aproape 1.000 de locuri. Mai exact, 451 de camere cu câte două locuri, deci condiții de lux, plus alte 32 de locuri pentru studenții cu handicap. În plus, 120 de locuri de parcare pentru biciclete și 156 de locuri de parcare pentru mașini. Da, studenții din ziua de azi nu mai sunt cei ai generației noastre, să meargă la cursuri pe jos sau cu tramvaiul, în zilele de pachet și bani de-acasă. Pe scurt, un cămin nou-nouț, modern, la standardele și așteptările secolului și colțului de lume în care trăim. Totul, la un cost de 138 milioane lei, bani alocați exclusiv de București, prin Compania Națională de Investiții. Care companie mai are în lucru la Timișoara două cămine similare, pentru Universitatea Politehnică și Universitatea Agronomică, bașca o sală polivalentă de 11.000 de locuri și alte alea prin județ în sumă totală de 750 milioane lei. N-o zicem noi, o zice radioul oficial al României. Și această sumă imensă reprezintă doar cifre provizorii, că doar ministrul nu degeaba s-a deplasat în persoană la Timișoara. Printre altele, în agenda lui Veștea a fost prinsă și o întâlnire cu rectorul Universității de Vest, Marilen Pintea și n-am prea crede că a scăpat fără să mai aprobe vreo două-trei investiții pe acolo. Doar n-or fi scos bănățenii țuica din beci degeaba, nu?
Patru cămine pentru Iași
Cum ce treabă au toate astea cu Iașul nostru? Păi, cam au, tocmai pentru că n-au. Investițiile din mediul universitar timișorean fac parte dintr-un proiect amplu al CNI, care presupune construirea sau reabilitarea a 30 de cămine studențești din 15 orașe universitare, totalizând vreo 10.000 de locuri de cazare. Pe aici, a fost prins și Iașul, cu patru cămine pentru Universitatea „A.I. Cuza”, Universitatea de Științele Vieții (Agronomia, pe stil vechi), Universitatea Tehnică și Universitatea de Arte „George Enescu”.
Doar la „Cuza” e contractat
Partea proastă în ce privește Iașul este clasica „prioritizare”. Simpla prezență pe lista aferentă unui program de investiții nu înseamnă nimic, câtă vreme în dreptul numelui nu apare și un rând de cifre, reprezentând banii alocați și termenele concrete de implementare. Or, așa de mult suntem băgați în seamă la București, că cele două cămine teminate până acum în cadrul proiectului CNI au fost în Arad și Alba Iulia, orașe în care „tradiția universitară” abia de are 30 de ani împliniți, pe când noi ne lăudăm că avem cea mai veche universitate din țară. Mai sunt 13 cămine contractate, deci cu bani alocați, dar nici în seria asta nu putem să zicem că am sta prea bine. Aici, Iașul are o singură lucrare programată, dar încă neîncepută, pe numele Universității „A.I. Cuza”. Suntem la egalitate cu Galațiul, Piteștiul sau Bacăul, alte nume „de referință” în domeniul universitar. Timișoara are trei șantiere programate.
Pe lista de așteptare
Cele mai multe proiecte de noi cămine studențești ieșene sunt incluse în categoria „obiective în curs de promovare”. E vorba de căminele UTI, UAGE și USV, pierdute printre alte 12 proiecte similare. Iar acest fapt nu este prea încurajator. „Obiectivele în curs de promovare” înseamnă, în limbajul de lemn, același lucru ca „obiectiv aflat pe lista de sinteză”, adică găleata mare în care sunt băgate tot felul de proiecte propuse și aprobate în principiu ca utile sau chiar necesare, dar fără o sursă de finanțare clară, deci fără perspective concrete. Un fel de „asta vrem să facem dacă și când vom avea bani și dacă nu vom avea alte priorități”. Tot aici intră, de exemplu, modernizarea și mansardarea a trei cămine studențești din „Titu Maiorescu” sau consolidarea aripilor de nord și est ale Palatului Universitar. Pe scurt, nu știm dacă Banatul e fruncea în toate, dar cel puțin în comparație cu Iașul, pe linie de universități, ne-a luat fața. Noi rămânem să ne mândrim cu tradiția.