Am mai povestit noi cândva de turismul de weekend. Trăim în secolul vitezei, concediile sunt scurte, viața la fel, iar omul modern vrea să consume cât mai multă relaxare în puținul timp disponibil. Da, mai există concediul anual la mare sau la munte, dar „city break”-ul a devenit o alternativă tot mai căutată. Pleci vineri spre o destinație, te distrezi sâmbătă, te întorci duminică cu bateriile încărcate, iar luni ești bun de muncă din nou. Despre o variantă de city break care ar putea apărea la orizont în curând vom vorbi și noi astăzi.
Rutele clasice
De felul lor, românii au două destinații preferate pentru călătorii: în sud, spre Bulgaria, Grecia și Turcia și spre vest, în direcția Italia, Franța, Spania. E turismul clasic, cu obiectivele de vizitat prezentate în toate pliantele. Cumperi pliantul și începi să bifezi: catedrala X, piața Y, palatul Z. Nu este explorată aproape deloc vecinătatea estică, deși Iașul este un oraș de frontieră. Cum s-ar zice, arunci doar o piatră spre est și deja ai ajuns în străinătate. O variantă atractivă pentru un alt fel de city break ar putea apărea însă pe 12 decembrie.
O idee a industriei de profil
De ce tocmai atunci? Pentru că asta este data la care se preconizează introducerea unui nou tren turistic, un fel de Orient Express mai mic, cu Iașul nostru reprezentând unul dintre capetele de linie. Între noi fie vorba, ideea nu a fost lansată de vreo autoritate locală ieșeană, deși atât la Primărie, cât și la Consiliul Județean se aude din când în când placa referitoare la „includerea Iașului în circuitele turistice bam, bam, bam”. Dar o să ne înjurăm altădată autoritățile, că nu despre asta e vorba acum. Ideea a venit de la Asociația patronală a industriei turismului din Moldova, care a propus înființarea unui tren Iași – Chișinău – Odessa. Sau „Odesa”, cu un singur „s”, ca să fie pe ucraineană. Cu doi „s” se scrie pe rusește. Chiar, cum ar fi Odesa, ca destinație de city break?
Ieftin, comod
Traseul propus este unul pur turistic, pentru omul mediu. Firește, nu este exclus turismul de business, dar hai să fim serioși: câți oameni de afaceri ați văzut să meargă cu trenul la o întâlnire? În schimb, pentru omul obișnuit, care vrea ca la destinație să deguste și ceva din băuturile alcoolice ale locului, deci nu poate lua mașina, trenul e ideal. Relativ ieftin, suficient de comod ca să poți și dormi, suficient de lent ca să poți admira peisaje.
Câteva prețuri
Cât de ieftin? N-am putea să vă spunem, pentru că încă nu s-a stabilit. Dacă e să ne luăm după prețurile curente ale trenurilor Iași – Chișinău, respectiv Chișinău – Odesa, prețul unui bilet ar trebui să fie sub 100 de lei pe sens. Moldova și Ucraina sunt țări sărace, deci ieftine, iar leul nostru e paraleu pe-acolo. Cazarea e și ea accesibilă. Cu 100-200 de lei te poți caza la orice hotel bun, dar poți găsi ceva cât se poate de respectabil și cu 50 de lei. Iar la o adică, localnicii, obișnuiți cu turiștii, oferă camere de închiriat și pe 200 de grivne. Adică pe vreo 30 de lei.
Urbe cosmopolită
Dacă despre Chișinău se știu destule, ce ar fi de văzut în Odesa? Multe. Prea multe pentru o singură zi, dar se poate încerca. E un oraș tânăr, deși nu pare. A fost fondat acum vreo 230 de ani, de la bun început ca porto franco. Un oraș-port cu statut economic special, ceea ce l-a transformat într-o urbe cosmopolită, în care se îmbină orientul cu occidentul de nu știi care și unde începe ori se termină. Nici anii comunismului sovietic nu au reușit să-i anuleze caracterul internațional. Odesiții se mândresc cu faptul că în oraș trăiesc 150 de etnii, ceea ce este enorm, chiar pentru o urbe de un milion de locuitori. Cea mai prezentă etnie este cea evreiască. Nu prin număr, pentru că evreii abia dacă mai reprezintă 1% din populație. Cândva însă erau aproape 40%, așa că zone întregi le poartă amprenta. Iar Moldavanka este cea mai cunoscută dintre ele. A, nu, n-ar nicio legătură cu moldovenii, care sunt încă mai puțini ca evreii. Pur și simplu, așa se cheamă orașul vechi odesit. Dacă vă place vechiul Iași, cu casele lui evreiești cu dugheană la parter și locuințe la etaj, ca pe Cuza Vodă, îl veți regăsi în Moldavanka ucraineană.
Celebra scară Potemkin
Deribasivska este zona care nu trebuie ratată de vizitatorul Odesei. Nici nu poate fi. E strada centrală a orașului, numită așa după primul primar al orașului, José de Ribas, un spaniol din Neapole intrat în slujba țarului. E un pietonal lung cam de un kilometru, din care pleacă și în care se întorc toate traseele turistice ale Odesei. De acolo pleci pentru a vedea Opera. De acolo te duci spre Privoz, cea mai mare piață cale de sute de kilometri. Tot de acolo pleci spre plaje port, cu celebra sa scară Potemkin. Tot de acolo, spre palatul Vorontsov, spre catedrala Schimbarea la Față sau spre muzeul de Artă Occidentală și Orientală, că tot spuneam că e un oraș în care se împletesc ambele.
Precizări de călătorie
Înainte de a căuta bilete spre Odesa, trebuie să vă spunem totuși vreo două chestii. Știți probabil că în Ucraina nu se intră decât cu pașaport. În toată Uniunea Europeană și în Moldova, se poate trece cu buletinul. Peste Nistru, nu. Mă rog, există și restricții specifice perioadei de pandemie. Dacă nu sunteți vaccinat, trebuie să încheiați la intrarea în Ucraina o poliță de asigurări de sănătate care să acopere eventualele cheltuieli cu tratamentul anti-COVID și carantina. Dar mai nasol e altceva: bariera lingvistică. În Odesa, limba rusă e lingua franca. Engleza nu prea ajută. Aveți mai multe șanse să găsiți vorbitori de română decât de engleză. Limbile străine abia au început să-și facă intrarea în Ucraina și doar printre tineri. Dacă nu știți rusa, o să vă doară mâinile vorbind ucraineană.