Înainte de campania electorală pentru alegerile loale din septembrie, principalele partide politice au făcut sondaje de opinie pentru a afla ce-i doare cel mai mult pe ieșeni. Logic, pentru că trebuiau să-și adapteze mesajul electoral, adică să promită ce așteaptă lumea. Pe nimeni n-a surprins faptul că între primele trei probleme ale ieșenilor, locuitorii municipiului au nominalizat situația spațiilor verzi și poluarea. De altfel, astea sunt marile dureri ale tuturor orașelor mari din țară, indiferent din ce partid le-au făcut parte primarii din ultimii 30 de ani. Când și cum se vor putea rezolva aceste două probleme ale Iașului nu am putea spune, pentru că majoritatea candidaților nu au propus decât soluții vagi. Vorbe, mai pe scurt. Ce putem însă face este să arătăm cum s-au apucat alții nu doar să vorbească, ci să rezolve concret problema spațiilor verzi. Poate se inspiră și diriguitorii urbei noastre. Vă vom povesti așadar astăzi despre Parcul Est din Cluj-Napoca.
Oameni practici
Proiectul clujean a fost lansat lunile trecute. Numele său, „Parcul Est” ne pare neinspirat. La fel de bine puteau să-i zică „Parcul nr. 5”. Numele nu evocă nimic din istoria și specificul Clujului, dar ardelenii sunt oameni practici, nu poeți.
Din toată lumea
Ideea noului parc din Cluj-Napoca este impresionantă mai ales prin faptul că nu seamănă deloc a „treabă românească”. Știți dumneavoastră, genul de proiect lansat cu surle și trâmbițe pentru a nu rămâne în urma lui decât un teanc prăfuit de planșe frumos colorate într-un fund de sertar. Dimpotrivă. Clujenii au făcut un lucru de o simplitate dezarmantă. S-au uitat pe harta orașului pentru a vedea unde au niște terenuri abandonate, cât de cât grupate. Au înconjurat suprafața respectivă cu carioca, iar pe urmă au anunțat organizarea unui concurs de soluții internațional. Cu alte cuvinte, nu pretindem că noi suntem buricul pământului și că știm cel mai bine ce și cum. Nu, dom’le, noi vrem un parc. Cine se simte deștept, vine cu idei.
Condițiile Primăriei
Ca să fie siguri că viitorul parc nu va fi doar un tăpșan înconjurat de un gard, clujenii au creionat ideile principale care trebuie să se regăsească în proiectul câștigător. Adică să fie o zonă de grădină, spații de expoziție, terenuri de tenis, baschet sau fotbal, stații de încărcare pentru vehiculele electrice, un amfiteatru de 400 de locuri pentru organizarea de evenimente culturale, patinoar și alte asemenea. Prioritatea impusă proiectantului este ca niciun copac matur de pe actualul amplasament să nu fie tăiat, sistemul de iluminat să fie în așa fel conceput încât să nu deranjeze păsările și, în general, orice înseamnă viață sălbatică să rămână intact.
Concurs pe bune
Pentru evitarea oricăror suspiciuni de favoritisme tipic balcanice, Primăria clujeană nu s-a băgat în organizarea concursului. Primăria doar sare cu banul. Dă 6,3 milioane de lei plus TVA câștigătorului, sub forma contractului de proiectare și încă două premii pentru următorii clasați. De aspectele organizatorice propriu-zise se ocupă Ordinul Arhitecților din România, juriul este format din arhitecți de prim rang români, dar și francezi sau olandezi, iar anunțul de organizare a concursului a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, echivalentul Monitorului Oficial de la noi.
Cel mai mare parc
Atenția dată proiectului și seriozitatea cu care a fost abordată ideea sunt perfect explicabile. Parcul va fi cel mai mare din istoria Clujului, urmând să se întindă pe 45,5 ha. Va fi de peste trei ori mai mare decât grădina botanică clujeană și cât jumătate din cea ieșeană. Cam de patru ori mai mare decât parcul Copou, ca să vă faceți o idee. Nu-ți permiți să te joci cu o lucrare de o asemenea anvergură.
La cererea clujenilor
Dar poate cel mai interesat fapt referitor la viitorul parc este acela că ideea aparține în totalitate clujenilor. Inițial, Primăria Cluj-Napoca voise să amenajeze pe terenul respectiv un aqua park. Propunerea a fost însă respinsă de localnici, care au cerut parc verde, nu acvatic. Așa că primarul s-a înclinat și a spus ceva de genul „bine, dragilor, asta vreți, asta va fi”. De câte ori ați văzut Primăria ieșeană să-și schimbe planurile pentru că ieșenii au spus altceva?