Fostul component al echipei de fostabl Stelei Bucureşti, George Ogăraru, cel care a făcut carieră şi la mult mai galonata Ajax Amsterdam, a stârnit atenţia presei prin decizia luată recent de a se muta din capitala Olandei la Iaşi. Împreună cu soţia sa, Andreea, şi cei cinci copii ai săi, Ogăraru a devenit cetăţean al Iaşului cu acte în regulă, fiind impresionat de oferta educaţională şi culturală a oraşului. Fireşte, el va continua să facă naveta către Amsterdam, împreună cu soţia, ambii lucrând în structurile celebrului club olandez. Câteva detalii privind acomodarea fotbalistului cu atmosfera ieşeană le-am surprins cercetându-i jurnalul personal, evident un pamflet.
– Pentru că deja a trecut cam o lună de când m-am mutat la Iaşi, cred că pot emite câteva păreri despre atmosfera de aici. În primul rând, mă bucur că oraşul are echipă de fotbal în Liga I, aşa că am unde să merg la meciuri. Partea proastă e că nu am ce vedea, plus că văd că e şi niscaiva scandal la club. Deja m-au contactat câţiva de pe acolo, cică să-i ajut cu ceva sfaturi, eventual şi ceva mărunţiş, dar i-am refuzat politicos, pentru că eu am de gând să-mi deschis la Iaşi propria academie de juniori. Mi se pare firesc ca, pe lângă Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşul să aibă un nou lăcaş de cultură, Academia George Ogăraru. În rest, oraşul e ok, respiră civilizaţie prin toţi porii. Pentru că vin din Amsterdam, era să spun că prizează cultură, dar e bine să mă cenzurez în privinţa asta. Totuşi, am sesizat că Iaşului îi lipseşte un segment urban specific Amsterdamului, Cartierul Roşu. Nu că aş încuraja acest gen de ansamblu rezidenţial, dar, uneori, câteva lampioane roşii te pot scoate din belea atunci când rătăceşti prin ceaţa singurătăţii. Una peste alta, sunt mulţumit că am găsit nişte şcoli bune la care să-i dau pe ăştia mici ai mei. Sunt şcoli patronate de Mitropolie, deci vor creşte în lumina învăţăturii creştin – ortodoxe. În Amsterdam, la ce amestec de culte e acolo, singura ocazie în care simţi nevoia să-ţi faci cruce e când treci pe lângă un grup de aurolaci din Gara Centrală. Ăia au propria lor religie, iar lăcaşurile de cult sunt dintre cele mai pitoreşti. Dar să-i las în plata Dealerului! În sfârşit, pot spune că sunt mulţumit de Iaşi. Am văzut că, uneori, ploile torenţiale creează pe străzi atmosfera canalelor din Amsterdam. Mai lipsesc morile de vânt şi pot spune că e ca în Olanda. Dar, având în vedere că gestul meu de a mă muta la Iaşi este unul demn de Don Quijote, e foarte posibil să apară şi morile în curând.