Top IEȘEANUL: cele mai frumoase clădiri de teatru din România

Am avut noi ocazia mai demultișor să vorbim despre cel mai frumos teatru din România. Vă amintiți, desigur, de topul BBC realizat acum 7 ani în care clădirea teatrului ieșean ocupa locul al doilea între „7 teatre care-ți taie respirația”. Pe primul loc era plasat, evident, un teatru britanic, respectiv teatrul englez „Hippodrome” din Bristol. Nu știm ce au găsit așa de splendid la acel teatru, care este mai mult încăpător decât frumos, după gustul nostru, dar era cumva firesc ca o televiziune britanică să favorizeze un teatru britanic, nu? Ne-am bucurat că teatrul nostru a intrat în acel top pe un loc fruntaș, gândindu-ne că poate vor veni la Iași niște turiști în plus, care să-și lase banii pe aici. Pe de altă parte, oricât de frumos ar fi, teatrul ieșean are și rivali. Nu prin Marea Britanie, Franța ori Italia, ci chiar aici, în România. Sunt multe teatre care ar merita și ele introduse într-un top al frumuseții. Așa că azi vom vorbi despre cele mai frumoase trei teatre din România. În afara celui ieșean, desigur.

Fără București
Vom exclude din top și teatrele bucureștene, deși ar merita poate menționat, dintre scenele clasice, Teatrul „Odeon”, iar dintre cele moderne, „Ion Luca Caragiale”. Primul e cam înghesuit printre clădiri, ceea ce îi scade mult din farmec, iar al doilea, deși are un interior care îmbină fericit, am zice noi, modernul cu clasicul, are o arhitectură exterioară cam… ciudată. Un aspect de ciupercă sau de sombrero care parcă nu seamănă a lăcaș al muzelor Thalia și Melpomene. Pe de altă parte, într-o țară supercentralizată cum este România, Capitala este întotdeauna un caz special. E orașul care-și trage cea mai mare parte a tortului bugetar și are astfel un avantaj nejustificat față de „provincie”. Ne vom rezuma deci la provincie.

Aceiași arhitecți austrieci
La categoria „teatre clasice”, rivalul indiscutabil al Iașului este teatrul din Cluj-Napoca. Da, eternul Cluj, cu care ne comparăm mai ales din punct de vedere economic ori edilitar. Teatrul ieșean, cu arhitectura sa inspirată de Coroana de Oțel a lui Carol I și de clădirea vechiului teatru din Copou, rămâne favoritul nostru, evident, dar nu putem să nu recunoaștem că și cel clujean are ceva aparte, care ne aduce aminte de cel din capitala Moldovei. Firesc de altfel, dacă ne gândim că a fost proiectat de aceiași arhitecți austrieci Fellner și Helmer care au desenat și teatrul nostru. Ca și pe cele din Oradea, Timișoara ori Cernăuți. Teatrul clujean e o medie între teatrul din Iași și cel din Cernăuți. Fațada este foarte asemănătoare cu cea a acestuia din urmă, în timp ce sala pare copiată după cea neo-barocă din Iași. Cu câteva nuanțări, totuși. Fațada este mai amplă și mai atent lucrată decât cea din Cernăuți, iar sala, mai amplă decât cea din Iași. are un rând suplimentar de loje, iar colonada balconului sugerează tot loje, ceea ce dă un efect vizual deosebit de armonios. Nimic mai normal. Să nu uităm că teatrul clujean a fost proiectat pe când Cluj-Napoca era capitala Ardealului austro-ungar, deci cu pretenții imperiale. Deși, să știți că nici fostul teatru din Oravița, construit după modelul Burgtheater-ului vienez nu arată rău deloc. Exteriorul este însă prea banal, deși sala este absolut splendidă.

De văzut: Teatrul de Artă din Deva
În privința teatrelor moderne, recunoaștem că ne e mai greu să ne decidem. Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova l-am include în categoria „așa nu”. Interiorul nu sugerează teatrul, ci cinematograful. De fapt, pereții sunt gândiți ca cei ai fostului cinema „Victoria” de la noi, dacă-l mai țineți minte. Iar plafonul este cel puțin neinspirat, cu aspectul său de acoperiș de colibă de stuf. Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov îmbină nefericit teatrul clasic și Casa Sindicatelor pe exterior, iar în interior, plafonul are un aspect de cioburi de sticlă cam neplăcut. Așa că am optat pentru Teatrul de Artă din Deva. Nu e chiar nou. De fapt, e construit în 1910, deci la doar ceva mai mult de un deceniu după cel ieșean, dar are un stil aparte. Arhitectural vorbind, e așa numitul stil Secession, varianta germană a Art Nouveau-ului francez. Acum 100 de ani, era un stil avangardist, ceea ce creează impresia de modern și contemporan pe care teatrul din Deva încă o manifestă. Fațada se încadrează fericit în ansamblul clădirilor din jur. Aduce cumva cu clădirea din fața catedralei catolice de pe Ștefan cel Mare. O fațadă continuă, în care apare intrarea arcuită în teatru. Sala este absolut magnifică prin simplitatea ei. Fără nicio stucatură, fără nicio pictură, ca la Iași ori Cluj. Forme clare, limpezi și un aer general de luminozitate și deschidere. Simți că respiri în voie.

Clădire multifuncțională
Și ar mai fi o categorie de teatre, pentru care ne îndreptăm tot spre Moldova. Mai exact, spre Bacău. Nu, nu la Teatrul Municipal „George Bacovia” ne gândeam. Fațada, în stil neo-românesc, similar cu cel al clădirii fostului magazin „Materna” de la noi, e totuși prea încărcată și nu îți evocă în niciun fel arta dramatică. Interiorul e frumos și elegant, dar îi lipsește personalitatea care să-l facă unic. O ideea frumoasă au avut însă băcăuanii hăt încoace, când s-au gândit să facă ceva cu Teatrul de Vară. Îl mai țineți minte pe al nostru, de lângă Palatul Culturii? Ei bine, fix așa arăta și cel din Bacău. Până și intrarea era la fel. De, stilul comunist, care tindea ca toate orașele să arate la fel. Vechiul teatru de vară din Bacău a fost abandonat, ca și al nostru și a devenit o ruină. Pe urmă, după 2000, s-au gândit să-l renoveze. Au chemat un italian care s-a scărpinat după ceafă și a băgat scurt buldozerul. A păstrat amplasamentul și arhitectura veche, dar 90% e altceva. Acum, teatrul e acoperit cu arce lungi de 50 de metri, din lemn, care creează impresia unei cupole clasice, cu o luminozitate de aer liber. A ieșit o clădire multifuncțională, cu o arhitectură modernă, în care poți monta și o piesă de Shakespeare, dar și organiza un concert rock. Din păcate, e prea puțin folosit pentru pontențialul pe care îl are. Dar așa e la noi, nu?