„Această criză este fără precedent. Am văzut cum economia mondială s-a oprit. Suntem acum într-o recesiune care este mult mai gravă decât criza financiară globală din 2008-2009”. Declarația a fost făcută de Kristalina Georgieva, directorul general al Fondului Monetar Internațional. Având în vedere funcția pe care o ocupă, înclinăm să credem că știe ce spune. S-ar putea să fie puțin subiectivă, gândindu-se la țara ei de origine, Bulgaria. Dar cum Bulgaria e un fel de Românie mai mică, cu aceleași probleme și aceeași conducere haotică, subiectivismul posibil al Georgievei nu este de natură să ne liniștească. Iar dacă mai adăugăm că jumătate dintre statele membre ale FMI, respectiv 90 din 189 au cerut deja ajutor financiar de urgență din partea instituției pentru a putea lupta contra pandemiei de coronavirus, tabloul devine deja îngrijorător. Așa că hai să vedem cum stăm, cât mai exact cu putință. Cifrele se schimbă de la o zi la alta, dar nu în bine. În ce fel de Iași vom trăi când se va fi sfârșit totul?
Din rău în mai rău
Bugetul României din acest an a fost construit pe ideea unei creșteri economice de 4,1%, un deficit bugetar de 3,59% și o rată medie a inflației de 3,1%. Suntem în aprilie, iar cifrele, considerate prea optimiste de specialiști încă de la anunțarea lor, deja nu mai sunt valabile. Guvernul recunoaște că deficitul bugetar ar putea depăși 6%. Tot el spune însă că sprijinul acordat firmelor în această perioadă și cheltuielile suplimentare din sistemul sanitar vor depăși 3% din PIB. Asta înseamnă deci un deficit bugetar de minim 6,59%. Noi am aprecia chiar că va fi de vreo 8%, chiar în condițiile în care pensiile nu vor mai fi mărite în toamnă, cum a început deja să se spună public. Iar asta se traduce prin creșterea datoriei statului și a inflației. Acum o lună, cumpăram o pâine feliată cu 3 lei. Acum, aceeași pâine costă 4,5 lei. Fasolele erau 7 lei. Acum sunt 10 lei. Leul a pierdut deja zeci de bani față de euro, ceea ce înseamnă din nou tot inflație. Deci ținta de 3,1% e curat SF. Dacă la sfârșitul anului inflația se va scrie tot cu o singură cifră înaintea virgulei, vom putea spune că am ieșit ieftin. De creșterea economică ne e și teamă să pomenim. Nu vrem să vă deprimăm, așa că mergem pe estimarea făcută de ING. E bancă, au specialiști olandezi, deci sunt credibili. ING vorbește de o creștere economică de 2,1%, adică la limita recesiunii. Dar creșterea economică se exprimă în lei, iar leul va fi mâncat de inflație. O inflație de 8% la o creștere economică de 2% înseamnă de fapt o scădere cu 6% a economiei. În 2009 a fost de 7,1%. Șomajul va pune capac. Americanii, realiști de felul lor, anticipează un șomaj de 30% în SUA. Iar când America strănută, restul lumii face guturai. Noi avem toate șansele să ajungem la reanimare, economic vorbind.
La Iași și mai rău?
Dar Iașul? Ei bine, cu Iașul este mai complicat de schițat un tablou, pentru că structura noastră economică diferă față de cea națională. În plus, criza de acum e atipică. În 1929-1933, criza a fost depășită prin comenzi masive din partea statului. În 2009, prin infuzii financiare masive în sistemul bancar. Acum însă, se contractă atât cererea, cât și oferta. Nu poți pune ceva într-un taler al balanței pentru a o echilibra. Ambele talere cad pe jos. Ce putem prognoza este că Iașul va fi mult mai dur lovit decât alte județe. Iar acest lucru se cam vede.
Cifrele dezastrului
În ultimele săptămâni, la Iași au fost suspendate zeci de mii de contracte de muncă. Practic, în două săptămână, peste 10% dintre ieșeni au intrat în șomaj tehnic. Cu 5% creștere pe săptămână, șomajul, tehnic sau propriu-zis, ar putea ajunge la 45% până la sfârșitul lunii mai, când se apreciază că va fi vârful epidemiei. Adică vor mai avea loc de muncă sigur doar bugetarii. Sau poate nici ei.
Încasările firmelor au scăzut în martie cu 25% față de media lunilor ianuarie și februarie, ceea ce e tragic. Primele două luni ale anului erau oricum slabe din punct de vedere financiar, pentru că imediat după sărbători lumea cheltuiește mai puțin. Iar încasările vor scădea și mai mult în aprilie, pentru că de la începutul acestei luni nu mai există practic transporturi internaționale de călători, iar cele locale sunt minime. Or, multe firme ieșene taman cu asta se ocupau.
Sectoare afectate
Pe plan internațional, sectorul auto al industriei a fost deja grav afectat. Nu avem la Iași fabrică de mașini, dar avem fabrică de piese. Delphi, cel mai mare exportator al Iașului, tocmai asta face. Nu au anunțat încă trimiterea oamenilor în șomaj tehnic, dar e de așteptat. Sectorul restaurantelor, alt domeniu vital în Iași, e aproape mort. Unele restaurante s-au profilat pe livrări la domiciliu, ba chiar s-au transformat parțial într-un fel de piața Alexandru cel Bun virtual. Asta face Mamma Mia, de exemplu. Asta bucură companii gen Bringo sau Glovo, dar e departe de a compensa pierderile. Scăderea încasărilor în domeniul restaurantelor depășește 75%.
Industria locală suferă
Din păcate, spre deosebire de alte dăți, investițiile publice nu pot ajuta economia Iașului. Orice ban există, merge pe consumabilele necesare spitalelor. Măști se fabrică și la Iași, deci industria textilă se poate reprofila. Se fac și dezinfectanți, dar nu avem decât producători relativ mici. Nu e de așteptat ca aceștia să deschidă secții noi care să absoarbă șomerii. Mai degrabă, banii Iașului se vor scurge spre marii producători naționali sau străini. Într-un caz fericit, investițiile publice vor rămâne cele prevăzute în bugetele adoptate la începutul anului. Puțin probabil, însă. Deja Consiliul Județean a anunțat că va tăia bani de la proiectele de modernizare a patru drumuri județene pentru a finanța cumpărarea unui spital de campanie. Sunt 51,5 milioane lei de care nu vor mai beneficia firme ieșene de construcții, ci firma străină care va livra spitalul.
Două variante
De unde ne-ar putea veni salvarea? Din două direcții, una chiar surprinzătoare. Prima este, evident, sectorul IT. Cu atâta lume muncind de acasă, IT-iștii au de lucru până peste cap, inclusiv pentru a oferi soluții software celorlalte firme și instituțiilor publice. Până acum, IT-ul ieșean lucra aproape exclusiv pentru piața externă. Acum este solicitat și pe cea internă. Al doilea domeniu este cel pe care statul s-a tot chinuit să-l combată. Fără succes, din fericire. E vorba se economia informală, adică cea legală în principiu, dar ascunsă față de autoritățile fiscale pentru a evita plata impozitelor și a contribuțiilor sociale sau respectarea standardelor impuse de lege. Anul trecut, era estimată la vreo 20% din PIB. Este domeniul care va asigura în continuare o pâine ieșenilor. Statul nu va câștiga nimic.