Sfârșitul anului trecut a adus Primăriei o veste bună, aceea că este proprietara de drept a cinematografelor din Iași. E și nu e o veste bună. Crește patrimoniul municipalității, dar cresc și obligațiile. Până acum, trecând pe lângă ruina reprezentată de cinematograful Republica, ieșeanul înjura Primăria că îl lasă să se dărâme. O înjura pe nedrept, că proprietar era Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm. De acum înainte însă, o va înjura pe bună dreptate. Mingea e în terenul municipalității, iar Primăria poate să o valorifice sau să o dea în bară. Să vedem așadar ce se poate face cu cinematografele noastre. Cu fostele noastre cinematografe, mai exact, pentru că greu mai găsim ieșeni care să le frecventeze.
Separat pentru Copou
Acum 8 ani, a fost aprobată o lege care trecea în patrimoniul primăriilor toate cinematografele din țară. La Iași erau cinci. Deja era târziu, pentru că multe cinematografe deja se închiseseră, neputând face față concurenței filmelor piratate, mai întâi, iar apoi, noilor cinematografe private. Mai mult, legea a trecut aproape nebăgată în seamă, cel puțin la noi. Abia în 2015 și-a adus aminte primăria noastră că are de preluat niște cinematografe și le-a cerut de la RADEF. Regia a refuzat să le predea, așa că s-a ajuns la judecată, procesul terminându-se recent. S-a stabilit să se încheie protocolul necesar pentru predarea a patru cinematografe din cinci. Pe când primăria a stat cu brațele încrucișate, în 2010 mai exact, RADEF a vândut cinematograful Copou către un privat, care l-a transformat în bar. Pe tema asta s-a ajuns la un dosar DNA, iar un nou proces urmează să fie deschis separat doar pentru cinematograful Copou.
Alte complicații
Cam asta este povestea, pe scurt. Mai sunt unele detalii, cum ar fi acela că cinema Tineretului este revendicat de biserica Banu, cinema Republica este cerut de urmașii proprietarului care avea cinematograful Trianon înainte de război, iar cinema Dacia este ocupat de un fost deputat, care trebuie evacuat.
Sală de concerte
Cum necum, cinematografele vor intra până la urmă în proprietatea Primăriei. Ce se va întâmpla cu ele? Variante există, chiar dacă nu s-a făcut niciodată un calcul concret, cât ar costa implementarea lor. Pentru Victoria, destinul este clar. Municipalitatea a anunțat deja că sala cinematografului va fi transformată în sală de concerte pentru Filarmonică. Dacă tot funcționează în aceeași clădire și biroul de turism al Primăriei, s-ar putea amenaja fără mult efort și un centru comercial turistic, cu magazine de suveniruri, baruri sau chiar un mini-mall. Apropierea de hotelurile din piața Unirii, care concentrează majoritatea turiștilor care ajung prin Iași ar asigura succesul acestei afaceri municipale.
Transformare radicală
Pentru Republica s-a făcut un proiect acum patru ani. Un fel de a spune „proiect”, fiind vorba de fapt de joaca serioasă a unui arhitect ieșean. Acesta propunea renovarea cinematografului în stil Belle Epoque. Fațada ar fi scăpat astfel de aspectul stalinist de acum și ar fi semănat cu cea a clădirii de peste drum sau a Muzeului Unirii. Acoperișul ar urma să fie amenajat ca o terasă, idee interesantă, chiar dacă clădirea este prea joasă pentru o priveliște comparabilă cu cea din restaurantul de la etajul 13 al Hotelului Unirea. Un luminator în formă de cupolă ar completa imaginea cinematografului. Înăuntru, se poate face orice. Un restaurant de lux, de exemplu, dar la fel de bine și o sală de proiecție sau de spectacole culturale tematice, „asortate” cu specificul străzii Lăpușneanu.
Centru cultural
Pentru cinematograful Dacia ne este greu să găsim o altă utilitate decât tot cea de centru cultural. Nu pentru că nu s-ar preta și la altceva, ci pentru că tot ce înseamnă viață culturală în Iași este concentrat în centrul orașului. În cartiere, mai ales în cele muncitorești, oferta culturală este ca și inexistentă, cu excepția concertelor care se organizează ocazional, de Sărbătorile Iașului, de exemplu.
Refacerea berăriei
Cinema Tineretului este aproape inutilizabil. Clădirea este în ultimul hal de degradare, a trecut și printr-un incendiu provocat de boschetarii care l-au folosit ca adăpost. Nu mai seamănă nici pe departe cu berăria Bragadiru (foto) reprezentată pe mesh-ul care o învelește și nici măcar cu cinematograful comunist în care fusese transformată. Acolo este necesară o expertiză, pentru a vedea în primul rând dacă clădirea mai poate fi salvată. Dacă da, refacerea berăriei ar fi o idee. Ar fi poate cel mai frumos local de pe o stradă care a redevenit loc de promenadă și de relaxare. Dacă nu, clădirea va trebui modelată, iar terenului astfel eliberat i se pot găsi nenumărate întrebuințări. Poate rămâne o piațetă pentru spectacole publice. Poate fi amenajat sub forma unui teatru de vară, care lipsește din oferta culturală ieșeană. Poate fi amenajat ca o prelungire a parcului Mitocul Maicilor. În fine, se poate reconstrui, chiar și sub forma unei clădiri de birouri. Asortată însă și ea, obligatoriu, străzii Lăpușneanu.