Când a început prima sistematizare urbanistică a Iașului, în anii ’60, trasarea noilor cartiere a urmat același tipic, cu micile variațiuni impuse de geografie: un anumit număr de blocuri, librării, magazine de pâine, alimentare sau feronerie, grădinițe, cofetării, baruri, bistrouri, oficii poștale și altele, calculate în funcție de numărul estimat al locuitorilor. Ideea era simplă: omul merge la muncă într-o zonă industrială unde nu există decât fabrici și cantine, așa că la întoarcere trebuie să găsească în cartierul propriu tot ce are nevoie în mod curent. Principiul nu are nimic de-a face cu sistemul comunist: era pur și simplu logică de bun-simț. Din păcate, ea a fost abandonată în Iașul anilor ‘90. Nu însă și la alții, după cum vom vedea împreună.
Din periferic în semicentral
În anii ’80, pe când întreaga țară parcurgea un proces intens de industrializare accelerată, în Timișoara a fost construit un nou cartier muncitoresc: Calea Lipovei. Ca amplasament, aspect general și tipologie, era un fel de Nicolina II sau CUG de la noi. Ulterior, ca și la noi, s-a tot construit dincolo de cartier, marginile orașului fiind împinse tot mai spre nord. Din periferic, cartierul Calea Lipovei a devenit semicentral. Construirea mall-ului timișorean în acest cartier l-a făcut și mai interesant din punct de vedere imobiliar. Și, implicit, mai expus supraaglomerării cu blocuri construite haotic, pe orice teren disponibil. Tot ca la noi. Situația a fost agravată de lipsa unui plan urbanistic general valabil, cel anterior fiind expirat din 2002. Tot ca la noi.
Profit înainte de toate
Doar că aici apar și diferențele dintre modul de abordare a dezvoltării urbanistice în Timișoara, respectiv în Iași. În ambele municipii, lipsa unui PUG a fost suplinită prin adoptarea de planuri urbanistice zonale. Fiecare investitor imobiliar vine cu câte un PUZ care, necorelat fiind cu restul cartierului, face ca multe dintre noile construcții să se potrivească precum nuca în perete. Interesul poartă fesul, așa că se construiesc blocuri peste blocuri și cam atât. Pentru un „dezvoltator imobiliar” este mult mai rentabil să ridice un bloc de 10 etaje și 60 de apartamente decât un cinematograf sau o cofetărie. Lucru de înțeles, pentru că un om de afaceri nu poate fi și filantrop, decât riscând falimentul. O fi vrând oamenii sală de sport, dar se amortizează în 20 de ani; apartamentele unui bloc se vând imediat, iar investiția se poate amortiza chiar înainte de a o finaliza. Deci, să facă sala aia de sport cine-o vrea, dar nu eu.
Administrația locală
Bun, dar cine își poate asuma o investiție care se amortizează doar în timp îndelungat, câtă vreme modelul de investitor român presupune îmbogățirea rapidă? Evident, administrația publică. Primăria, mai pe românește. Legal, administrația publică se află în serviciul cetățeanului, deci trebuie să facă ceea ce așteaptă acesta și nu este făcut de mediul privat. Primăria nu trebuie să facă blocuri; se vor găsi oricând investitori care să le ridice.
Pe un hectar
Pe ideea asta a mers și Primăria timișoreană, după ce vreun funcționar s-a uitat pe hartă și a văzut cum arată cartierul Calea Lipovei. Una dintre deficiențele lui era tocmai lipsa posibilității de a practica vreun sport, în afara sălilor de forță sau de pilates. Așa că a demarat proiectul de realizare a unui complex sportiv. Primul pas a fost, evident, găsirea unui amplasament. Nici măcar nu a fost nevoie de mult teren: cam un hectar, cu tot cu spații verzi, parcare și căi de acces. Fără prea mult efort de imaginație, putem găsi astfel de terenuri cam în orice cartier al Iașului, la o adică.
Două firme
Etapa a doua a fost redactarea proiectului, licitațiile și toate celelalte componente birocratice. Ca la noi, licitațiile s-au lungit cât o zi de post, cu amânări, cu reluări și tot tacâmul. Până la urmă însă, prin octombrie, s-a ajuns și la semnarea contractului. Primăria sare cu banul, iar în decurs de un an două firme urmează să construiască complexul.
Detaliile proiectului
Proiectul timișorean prevede o sală de sport multifuncțională, pentru box, arte marțiale, lupte, gimnastică, aerobic, dans sportiv etc., un bazin de înot acoperit, o sală de fitness, două saune, vestiare, săli de duș și altele asemenea, amenajate într-o clădire cu două etaje. În aer liber vor fi amenajate două terenuri de tenis cu nocturnă, un teren pentru minifotbal, handbal și baschet, un bazin de înot în aer liber, un turn de escaladă, o zonă de fitness în aer liber și un parc cu bănci, foișoare și standuri de joacă pentru copii. A, și o parcare de 102 locuri. Valoarea întregului proiect se ridică la 5 milioane de euro, ceea ce reprezintă practic un mizilic pentru Primăria unui municipiu de talia Timișoarei. Și a Iașului, că tot făceam comparații. Deocamdată, la Iași e liniște și pace.