Dacă anul trecut a fost năpăstuit în ceea ce privește spectacolele de operă, teatru sau filarmonică, vara aceasta a fost, în sfârșit, foarte bogată în evenimente culturale. Naționalul ieșean a avut nu mai puțin de șase premiere în acest an, Opera Națională a avut o stagiune plină de reprezentații, iar Ateneul Național continuă și acum, în prag de august, seria spectacolelor teatrale. O stagiune bogată, cu directori și manageri obosiți. Un motiv în plus să aflăm chiar de la aceștia cum își vor petrece concediul estival. (pamflet)
Andrei Apreotesei, manager Ateneul Național – Ce să zic, mi-aș lua câteva zile de concediu, dar când mă uit cum duduie activitatea la Ateneu, mai c-aș zice pas. Ia uitați-vă, e luna lui Cuptor și scena noastră duduie de reprezentații, ca focul de cărbuni în tenderul locomotivei. N-are importanță ce jucăm, oricum nimeni nu se prinde, important e că umplem scena, grădinile, piețele, cartierele orașului cu spectacolele noastre de elită. Am fi făcut și un turneu pe litoral, dar e greu să concurezi cu vânzătorii de porumb fiert și vată de zahăr. Oricum, îmi voi lua trei – patru zile de concediu. Sunt invitat pe la niște parastase în cimitirele de lux ale patriei, niște binevenite schimburi de experiență. Nu, nu e vorba de Săpânța, acolo totul se sfințește cu pălincă și nu agreez chestia asta.
Daniel Șandru, manager Opera Națională – Încă nu m-am gândit la concediu, deși stagiunea s-a încheiat. Motivele sunt simple. Dacă în lipsa mea vine iar madam Rancea și se așază în fotoliul directorial? La pașii ei de balerină, nici nu-ți dai seama când intră tiptil în clădire și mai umblă prin cine știe ce documente. Așa că încă dorm iepurește. Nici măcar Marcovici nu mai are vigilența de altădată. Toată ziua e pe baltă, face un soi de terapie. Îl înțeleg. Poate că o să mă duc un pic pe la Covent Garden și La Scala. Încerc să îmbunătățesc identitatea vizuală a Operei din Iași cu autografele paznicilor de acolo.
Lucian Dan Teodorovici, director Muzeul Național al Literaturii Române (foto sus) – Concediu? Nici vorbă! Abia am inaugurat Casa Muzeelor, avem mult de treabă. Avem acolo o secțiune, un Muzeu al Copilăriei în Comunism. Am mai multe idei despre cum o să folosim spațiul ăsta. Tot ce pot să vă spun e că îl voi consulta pe bunul meu amic, Dan Lungu, specialist în domeniu. Exact, „Sunt o babă comunistă!” spune totul despre expertiza dumnealui. Deocamdată, mai căutăm obiecte pentru expozițiile din muzeul respectiv. De pildă, am găsit niște limbi de lemn, dar niciunul dintre posesorii lor nu vrea să facă o donație. Cică mai au nevoie de ele la ședințele din Parlament. Stimați oameni politici, puteți dona ceva simbolic: o notă informativă, o dare de seamă tovărășească!