De departe, Universitatea Alexandru Ioan Cuza este cel mai mare aspirator de tineri care aspiră la o educaţie superioară în târgul Ieşilor. An de an, mii de absolvenţi de liceu urcă dealul Copoului pentru a ocupa un loc în amfiteatrele lustruite cândva de figuri ilustre ale academismului românesc. Însă între facultăţile Universităţii există o concurenţă acerbă pentru adjudecarea bobocilor, de numărul acestora depinzând locurile de muncă ale profesorilor. Prof. univ. dr Petronel Zahariuc, lectorul univ. dr. Mihai Bulai şi prof. univ. dr. Codrin – Liviu Cuţitaru, reprezentanţi ai facultăţilor de Istorie, Geografie şi Litere, s-au întâlnit recent pentru a discuta noi modalităţi de atragere a candidaţilor la admitere.
Sala de aşteptare a Gării Mari din Iaşi. Îngheţaţi pe scaune, Petronel Zahariuc şi Codrin Liviu Cuţitaru privesc spre peronul gol.
Petronel Zahariuc: – Mai stăm şi la personalul de Paşcani? Eu zic că n-are rost. Aşteptăm doar rapidul de Suceava, apoi mergem acasă. Câţi studenţi pot veni din Paşcani, doi – trei?
Codrin Cuţitaru: – Hai, dom’le, să le dăm o şansă şi tinerilor din judeţul nostru, măcar aşa, din patriotism local. Eu zic că treaba merge bine. Din cei zece studenţi cu care am vorbit, măcar doi vor răspândi oferta noastră printre prietenii lor.
Petronel Zahariuc: – Eşti optimist, colega. Se vede că eşti de la Litere, acolo vă zboară mintea departe, prin tot felul de poveşti şi snoave. Eu, la Istorie, lucrez numai cu cifre exacte, cu fapte concrete. E cam vânare de vânt ce facem noi aici, dar asta e, am zis să-ţi urmez sfatul.
Codrin Cuţitaru: – În loc să fii atât de pesimist, mai bine hai să gândim un brand, o imagine, o emblemă a Iaşului studenţesc. Eu mă gândeam la covrigul rumen şi bine prăjit. Ştii, covrigul ăla pe care-l mâncam între două ore de curs pe vremea când eram studenţi.
Petronel Zahariuc: – Nu mai funcţionează chestia asta. Acum s-a trecut pe crispy de la KFC şi hamburger de la Mc Donald’s. Plus şaorma, dar aia e apanajul celor din campusul Tudor Vladimirescu, acolo sunt pe partea tehnică, deci nu ne interesează.
Codrin Cuţitaru: – Auzi, dar nu trebuia să fie cu noi şi colegul Bulai?
Petronel Zahariuc: – Cică are un grup de străini pe care trebuie să-l ghideze prin Iaşul cultural.
Codrin Cuţitaru: – Hmm, ceva nu-mi miroase a bine. Ce turişti în luna decembrie la Iaşi? Nu cumva face o acţiune pe cont propriu, prin care vrea să ne ia caimacul? Uite, acum un minut şi-a dat check – in la Bolta Rece. Ia să mergem acolo să vedem ce face. Să vezi ce-i fac dacă-l prind cu o turmă de studenţi pe care-i îndoctrinează cu geografia lui!
Cramele de la Bolta Rece. O masă mare, cu zeci de tineri care râd la bancurile profesorului Mihai Bulai. Ospătarii foiesc prin preajmă, ducând platouri cu bucate apetisante. Lăutarii se bagă şi ei în seamă, lălăind ademenitor printre studente. La o masă mai retrasă, Zahariuc şi Cuţitaru privesc încruntaţi spre chiolhanul organizat de Bulai.
Petronel Zahariuc: – Halal să-i fie! Adică noi stăm şi îngheţăm pe străzile Iaşului căutând marfă pentru facultăţile noastre, iar el chefuieşte la căldurică, cu zeci de studenţi alături.
Codrin Cuţitaru: – Ăsta-i avantajul specializării sale turistice. Omul cunoaşte lume, se învârte pe la degustări, face tururi pe la castele, palate, mai o fripturică, mai o turistă thailandeză…
Petronel Zahariuc: – Ei, hai, unde ai văzut turistă thailandeză la Iaşi? Te rog, nu mă mai amărî…
Codrin Cuţitaru: – Ia hai să-l abordăm, să-i stricăm cheful!
Se ridică de la masă, smulge vioara unui lăutar şi se proţăpeşte în faţa lui Bulai.
Codrin Cuţitaru: – Frunză verde de mohor, Cine bagă vrăjeli de zor, Colea în beci la Bolta Rece, Şi la studente le bagă numai zece?!
Bulai, surprins, zâmbeşte strâmb. Le face semn studenţilor să-l scuze, şi vine la masa celor doi profesori.
Mihai Bulai: – Băieţi, nu e ceea ce pare. Să nu credeţi că încerc să fac prozeliţi pentru facultatea de Geografie.
Petronel Zahariuc: – Noo, nici vorbă de aşa ceva. Lăutari, masă, băutură, bancuri. Ce e asta, un nou model de tur ghidat despre frumuseţile Iaşului?
Codrin Cuţitaru: – Mihai, ideea e că trebuie să respectăm nişte reguli. Chiar dacă suntem concurenţi, există un cadru decent de competiţie, în care folosim aceleaşi tactici academice.
Mihai Bulai: – De acord! Uite, vă promit că, de mâine, reintru şi eu în normalitatea confruntării de idei şi oferte universitare. Cine e mai inteligent în promovarea facultăţii sale, să câştige!
A doua zi. Aceeaşi sală de aşteptare a Gării Mari. Codrin Cuţitaru picoteşte pe un scaun, cu un pliant despre facultatea de Litere în mână. Intră Zahariuc, care-l scutură agitat pe Cuţitaru.
Petronel Zahariuc: – Trezeşte-te, Codrine! Bulai ne-a făcut-o!
Codrin Cuţitaru: – Cum aşa, ce vrei să spui?
Petronel Zahariuc: – Ştii că el are mania aia cu indicatoarele turistice pe care le-a risipit în tot Iaşul. Ei bine, azi noapte a montat vreo douăzeci de indicatoare false care-i îndrumă pe absolvenţii de liceu spre locaţii aiuristice. De pildă, le spune că Facultatea de Istorie e la Hanul Trei Sarmale, iar Facultatea de Litere e la Palas.
Codrin Cuţitaru: – Foarte bine! Dacă tot mi-ai spus, ia să mă duc să-mi beau cafeaua la birou. Cam scump în Palas, dar obrazul subţire şi academic cu cheltuială se ţine!