Sute de mii de oameni, cu sufletul la gură: creșteri salariale între 70 și 173%

Când Uniunea Europeană și-a deschis porțile pentru a ne primi și pe noi, indicatorii economici ai țării noastre s-au îmbunătățit peste noapte. Creșterea economică a explodat, șomajul aproape a dispărut, leul s-a întărit de ziceai că e beton armat și tot așa. Viața nu a devenit roz grație banilor europeni, deși au avut un oarece rol și ei, cât mai ales datorită unuia dintre pilonii Uniunii: libera circulație. Românii noștri au putut în sfârșit să plece din țară „doar cu buletinul”. Cei mai mulți s-au dus să muncească. Ca urmare, familiile rămase aici au avut bani să repare casa, să cumpere mașini de spălat, haine și telefoane scumpe. Implicit, și economia a crescut brusc. A scăzut și șomajul, pentru că cei plecați au fost la început șomerii. A scăzut și infracționalitatea, pentru că hoții și cerșetorii au constatat că e mai rentabil să-și exercite „profesiile” în țări mai bogate decât a noastră. Doar că s-a mai întâmplat ceva, mai puțin pozitiv: au început să plece și oamenii bine pregătiți, cu locuri de muncă bune. Exemplul clasic este cel al medicilor. Inițial, n-a plâns nimeni după ei. Abia că se eliberau locuri în spitale pentru absolvenții de UMF. Cu timpul însă, situația a devenit îngrijorătoare. Iar autoritățile noastre au intrat de-a dreptul în panică acum vreo doi ani, când cifra cadrelor medicale plecate din țară ajunsese la 43.000. Cam 14% din toate cadrele medicale existente în România, luând în calcul și brancardierii și farmaciștii. Despre această problemă și despre încercările de a o remedia vom vorbi și noi astăzi. Și, în principal, despre salariile din sistemul de Sănătate.

Leafă, motiv de migrație
De ce pleacă medicii în străinătate? Firește, dintr-un singur motiv: banii. Mă rog, medicii intervievați la TV vor spune că pleacă pentru că în România nu sunt condiții bune de a-și face meseria, că nu mai vor să lucreze cu aparate medicale din secolul trecut sau că vor să fie la curent cu ultimele noutăți medicale mondiale. Astea sunt povești. În centrele universitare, cum este și Iașul, cel puțin, dotarea tehnică este destul de bună și apropiată de nivelul din țările dezvoltate ale Europei. Nicăieri în Europa de vest medicul nu se bucură de respectul și stima pacientului, cum se întâmplă în România. Avem un prieten plecat să scoată dinți prin străinătate. În cinci ani, a fost dat în judecată de vreo zece pacienți, nemulțumiți de felul cum le-a șlefuit colții. Și nu e vreun cârpaci. Ne-am făcut dantura la el și funcționează bine în continuare. Doar că „la ei”, e normal să-ți dai în judecată stomatologul dacă te dor dinții după ce-ți trece anestezia. La noi, te mai anesteziezi cu un cognac și aștepți să-ți treacă. Noțiunea de malpraxis este încă doar de uz academic. Pe scurt, motivul de bază al exodului medicilor este leafa, incomparabil mai mare „la ei” față de „la noi”. Dacă lefurile ar fi la fel de mari aici ca în Germania, am număra pe degete medicii care ar pleca pentru că în România nu au condiții bune de muncă.

Dublări sau chiar triplări
Și tocmai pentru că leafa este problema, guvernele din ultimii ani, indiferent de culoarea politică, au pus rezolvarea acesteia printre prioritățile programului de guvernare. Nu de alta, dar statul cheltuiește cu pregătirea fiecărui student la medicină cam 81.000 de lei. Un număr de 43.000 de medici plecați înseamnă o pierdere de 3,5 miliarde lei. Asta, la prima strigare, gândindu-ne doar la anii de facultate, nu și la cheltuielile făcute de stat în timpul rezidențiatului și specializării viitorului medic. Deunăzi, noul ministru al sănătății a ieșit într-o conferință de presă pentru a anunța viitoarele salarii ale medicilor din România. Nu a prezentat toată grila de specializări, ci a dat doar câteva exemple, de categorii în care se regăsesc cele mai multe cadre medicale. De la 1 martie, pe holurile spitalelor va începe să curgă lapte și miere, iar medicii vor trebui să vină la muncă în ziua de leafă cu valiza, pentru a-și putea căra banii. Dincolo de glumă, creșterile salariale ar urma să fie de 70-173%, în funcție de specializare.

Creșteri uriașe
Un medic primar, deci specializat și cu toate patalamalele în buzunar, care în decembrie 2017 a plecat acasă cu 3.939 lei în buzunar, ar urma să câștige de la 1 martie 9.106 lei net. O asistentă medicală cu studii superioare va câștiga 3.000 de lei net de la 1 martie, față de 1.800 lei acum. O infirmieră, 2.600 lei net, față de vreo 1.200 lei în decembrie anul trecut. Un rezident de anul I va avea un salariu brut de 5.700 lei, triplu față de anul trecut. Un rezident de anul VI, va câștiga 7.900 lei brut, la care se va adăuga norma de hrană plătită în bancnote, care va înlocui tichetele de masă, plătite în cartoane. Sporurile de gardă sau cele de condiții grele de muncă pot ajunge, în scenariul prezentat de ministrul Sorina Pintea, chiar să dubleze aceste salarii deja enorme față de nivelul actual. Un medic legist, care răscolește cu bisturiul cadavre vechi de două săptămâni pescuite din cine știe ce mlaștină, ar putea pleca acasă din martie cu echivalentul a 4.000 de euro. Suma asta probabil că ar compensa condițiile în care lucrează un astfel de medic. Mă rog, niște prime creșteri, de câteva procente, ar urma să se simtă încă de acum, odată cu lichidarea pe ianuarie, dar nu ne încurcăm cu mărunțișuri.

315.963 de salariați
Creșterile de salarii anunțate sunt spectaculoase, fără doar și poate. Noi, care suntem mai circumspecți din fire, ne îndoim că vor avea efectiv loc, pentru că timpul este prea scurt. E oleacă ciudat să anunți azi dublarea sau chiar triplarea lefurilor peste doar trei săptămâni, în condițiile în care parcă n-am văzut în legea bugetului sumele necesare. La urma urmei, vorbim nu de 500 de parlamentari sau de 100 de specialiști în fizica atomică, ci de o adevărată armată. În România lucrează 315.963 de medici, asistente, infirmiere sau brancardieri. Cel puțin, atâția erau în decembrie 2016. Una e să dublezi 500 de lefuri, cu totul altceva să dublezi 300.000 de salarii. Dar mai știi? Nu avem acces la calculele ministrului sănătății, așa că îi acordăm deocamdată credit. Deocamdată, în grila de majorări sunt incluși medicii și asistentele. Totodată, se discută despre impunerea unui plafon de 30% în ceea ce privește sporurile. În aceste condiții, este posibil ca farmaciștii, chimiștii, economiștii, juriștii, brancardierii să piardă la venitul net.

„Atenție” la plic
Mergând pe ideea că aceste creșteri chiar vor avea loc, hai să vedem ce probleme sistemice ar rezolva și pentru cine. Știm cu toții că în spitale dai bani mai ceva ca la popă. Gratuitatea serviciilor medicale în baza asigurării de sănătate este doar o poveste frumoasă. Nu scapi fără șpagă nici măcar în cazul unei banale operații de apendicită, darămite în situații mai serioase. Dacă vă interesează, pentru o apendicită șpaga la medic e de 200 de lei. Cu tot cu anestezist, asistente etc, te costă vreo 500 de lei. Conform unui studiu făcut în spitalele noastre de un ONG specializat, doar 4% dintre românii care au avut de-a face cu sistemul sanitar anul trecut au spus că medicii le-au cerut șpagă. Totodată, 80% dintre români s-au declarat mulțumiți de condițiile din spitale. Mda, probabil că medicii nici nu mai cer șpagă, pentru că li se pare de la sine înțeles să primească, iar condițiile sunt acceptabile pentru că nici noi nu avem așteptări prea ridicate. Există scuza salariilor mici din sistemul sanitar, deși nici pacienții nu au lefuri mari. Dar, dacă îl mai putem înțelege cumva pe medicul care are o leafă de 4.000 de lei că așteaptă șpagă, nu-l vom mai putea înțelege din momentul în care va avea un salariu de 9.100 de lei în mână.

Costul vieții
Pentru noi, ca pacienți, orizontul de așteptare e clar: dacă lefurile medicilor vor crește, nu vrem să mai auzim cuvântul „șpagă” pe o rază de 100 de metri în jurul spitalelor. Dar de pe partea cealaltă cum se văd lucrurile? E greu de spus dacă dublarea sau triplarea salariilor medicilor va duce la stoparea exodului spre străinătate. Dacă e să vorbim de sume absolute, am zice că nu. Un medic primar ar urma să câștige la noi 9.100 de lei, adică vreo 2.000 de euro lunar. În Germania, un medic primar câștigă 10.000 de euro lunar. E drept, e vorba de leafă brută, dar neamțului tot îi rămân în mână vreo 5-6.000 de euro. În Italia, medicul primar câștigă vreo 4-4.500 euro net, iar infirmiera, cam 1.300 euro net. Pe scurt, chiar și dublate sau triplate, salariile la noi tot vor rămâne sub cele de „afară”. Asta, în sume absolute. Dacă vom compara costurile vieții, lucrurile vor sta altfel. În București poți trăi, modest, stând în chirie, cu 465 euro lunar. În Stockholm, același trai modest costă 1.120 de euro. Cu 2.000 de euro lunar ești boier în Iași. Aceeași boierie te costă 3.600 de euro la Roma. N-o spunem noi, ci site-uri specializate în astfel de comparații. Pe scurt, luând în calcul costul vieții și avantajul dat de faptul că lucrezi și trăiești în țara ta, lângă familie, că poți să-ți vezi oricând prietenii din copilărie, am zice că o dublare sau triplare a salariilor medicilor ar trebui să frâneze exodul. Dacă această creștere a lefurilor va avea loc în martie. Așteptăm în aprilie reacția sindicatelor. Dacă Sanitas intră în grevă, înseamnă că lefurile nu au crescut.