Dezastru în tabăra USR PLUS din Consiliul Local Iași: la a treia ședință de votare a bugetului local, junele consilier userist Cezar Baciu a întors armele împotriva propriului partid, aprobând documentul pus în dezbatere de două luni încoace. Consecințele acestui act de independență i-au atras tânărului Baciu excluderea din partid și numeroase injurii din partea radicalilor useriști cu drept de exprimare pe Facebook. Mai multe despre drama trăită de Cezar Baciu am aflat din jurnalul său de penitență. (pamflet)
– Oh, ce neguri s-au abătut asupra mea! Imediat după ce s-a terminat ședința de consiliu, m-am dus glonț acasă, știind că voi fi urmărit de tunetele și fulgerele zeiței Cosette. Pe drum am luat câteva beri, voiam să mă fac praștie, să nu mai știu de nimic din tot ceea ce înseamnă politică. Am doar 26 de ani, nu vreau să fiu lapidat cu pietrele ideologiei useriste. După câteva doze date de dușcă, m-am mai liniștit. Eram dispus să discut cu oricine. Chiar am făcut un act de curaj, deschizându-mi telefonul. În față mi-au explodat simultan mesageriile de pe Facebook, WhatsApp, Instagram, împroșcându-mă cu amenințări de o dulce savoare corporatistă. Crema tinerilor frumoși și liberi îmi adresa cuvinte dintre cele mai alese, scoase parcă din fișa de observație a unui suferind de sindromul Tourette. Nu le-am citit pe toate cele două mii de postări și mesaje, dar aveau același spirit al linșajului democratic, european, pe măsura politicii USR. Mi-am zis să ies din casă, pentru că sigur ar fi venit o echipă de la sediu să-mi bată la ușă. Zis și făcut, m-am strecurat pe scara blocului, cu două măști puse una peste alta. Eram înconjurat de ochi furioși. Mi se părea că toată lumea de pe stradă mă arată cu degetul, strigându-mă „Trădătorule!”. Însă numai eu știam ce era în sufletul meu. Am început să plâng în hohote, apoi am mai tras două beri la un bufet din gară. Îi vedeam chipul domnișoarei Cosette peste tot. Ochii ei mă urmăreau din orice unghi, ca cei ai Monalisei. Cum am putut să o înșel pe suprema, inefabila, inegalabila Cosette Chichirău? Printre valuri de lacrimi, o vedeam așezată pe un jilț uriaș, poruncindu-i lui Iulian Nicolau: „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului!”. Iar Nicolau, încruntat, îmi turna în ureche, printr-o pâlnie, pagini din statutul USR. M-am trezit din coșmar noaptea târziu. Mâine mă voi duce la partid și-mi voi cere iertare. Voi cădea în genunchi în fața Cosettei și-i voi recita din Mircea Dinescu: „Sunt tânăr, doamnă!”. Hai că asta o va îmbuna, pariu?
Baciu (foto, pamflet): După votul meu din Consiliul Local, Cosette Chichirău a exclamat: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului!”. Și uite-așa, m-am ales cu o excludere din partid