Dacă faci un sondaj de opinie întrebând lumea cu ce se ocupă Banca Națională, cei mai mulți dintre repondenți vor răspunde că se ocupă cu tipărirea bancnotelor, baterea monedei și păstrarea rezervelor de aur ale României. Cei mai avizați vor putea adăuga unele detalii despre politica monetară a statului sau despre controlul cursului de schimb. Mai puțin se știe că specialiștii Băncii Naționale fac și tot felul de studii și statistici. Pe de o parte, le fac pentru a-și menține creierul activ. Pe de altă parte, nefiind înregimentați politic, își permit să fie neutri, ceea ce este deosebit de important pentru cei interesați de realitatea economică a țării. De altfel, „marfa” pe care o produce Banca Națională este publică și pusă la dispoziția oricui o dorește. Cum o folosește, e treaba respectivului. Așa că ne-am gândit să ne folosim și noi astăzi de câteva date dintr-un studiu publicat de BNR pe la începutul acestui an, referitor la investițiile străine în România. Bine, mai există o mulțime de instituții care se ocupă de acest subiect, cum ar fi Departamentul pentru Investiții Străine și Parteneriat Public-Privat din subordinea Secretariatului General al Guvernului sau Agenția Română pentru Investiții Străine din subordinea prim-ministrului, dar câtă încredere poți avea în informațiile oferite de o sursă politică? Am mers așadar pe mâna BNR din dorința de a vedea cum stă Moldova noastră în general și Iașul nostru în special din acest punct de vedere.
Pa și pusi!
Subiectul investițiilor străine este unul deosebit de important pentru noi dintr-un motiv simplu. Industria noastră, bună, rea, cum o fi fost, s-a dus la vale imediat după 1990, iar pentru construirea alteia trebuiau bani pe care nici statul, nici micii buticari nu îi aveau. Logic, s-au căutat și se caută investitori străini. De altfel, nicio țară din lume, nici măcar SUA sau China, nu se bazează pe capitalul propriu pentru a-și dezvolta industria sau agricultura. Statul are alte obligații mai importante, legate de apărare, sănătate, învățământ sau ordine publică, așa că e mai simplu să lași investitorii privați să se ocupe ei de partea economică. Cum o fac la noi, unde și de ce vom vedea și noi în continuare.
Grosul în Capitală
Din decembrie 1989 și până la sfârșitul anului 2016, în România se investiseră 70,1 miliarde euro, din care vreo 4 miliarde de euro în mici afaceri gen pizzeria, baruri sau ateliere. Grosul, respectiv 66 miliarde euro sunt investițiile care contează, în întreprinderi cu mai mult de 20 de angajați. Bucureștiul și-a tras partea leului, aici intrând mai mult de jumătate din bani. Practic, Bucureștiul singur face mai mult decât tot restul României la un loc, cu investiții de 35,8 miliarde euro. Dacă mai punem și județul Ilfov, care funcționează de fapt ca o anexă a capitalei, ajungem la 39,5 miliarde euro. Toate celelalte județe au rămas să se bată deci pentru doar 26,5 miliarde de euro. Cam câte un miliard pentru fiecare an care a trecut din 1990 încoace.
Campionul provinciei
Județul Timiș este campionul absolut al investițiilor străine în provincie, aici ajungând 3,54 miliarde de euro. Niciun județ nu a mai depășit pragul de 3 miliarde și doar două au reușit să atragă investiții de peste două miliarde de euro: Prahova și Brașovul. Plutonul județelor în care s-a investit mai mult de un miliard de euro este format din șase unități administrativ-teritoriale: Constanța, Mureș, Cluj, Dolj, Alba și Arad, în ordinea descrescătoare a sumelor. La polul opus se află Vasluiul și Mehedințiul, cu investiții străine de doar 16 milioane de euro. Gorjul se prezintă catastrofal din această privință, cu doar 7 milioane de euro mari și lați investiți de străini în decurs de 28 de ani. Unde se află Iașul? Poate nu surprinzător, pe la mijlocul clasamentului. Ne aflăm pe locul 19, cu investiții de 466 milioane de euro. Puțin peste Suceava, unde s-au investit doar 462 milioane de euro, dar sub Galați – 642 milioane de euro și chiar Buzău – 483 milioane de euro. În județul Neamț, alt exemplu, străinii au venit cu doar 142 milioane de euro.
Regiunea, ultima din țară
Nici la nivel regional nu putem spune că stăm bine. Dimpotrivă. Regiunea Nord-Est se află pe un deloc plăcut loc 8 din 8 posibile în topul regiunilor din punctul de vedere al investițiilor străine. În cele șase județe ale RNE s-au investit în total 1,36 miliarde de euro. Regiunea Centru, din care face parte și Brașovul, este performera provinciei, cu investiții străine de 6 miliarde euro. În regiunea Vest, cu Timișul la timonă, investițiile străine se ridică la 5,3 miliarde euro, iar în regiunea Sud, cu Prahova în prim-plan, investițiile se ridică la 4,5 miliarde de euro. Regiunea Nord-Vest, în care Clujul este cel mai important județ, a atras investiții străine de 3,8 miliarde de euro.
Din peste 80 de țări
De unde aceste discrepanțe? Un prim element este pur și simplu geografia. Județele din vest sunt avantajate prin apropierea lor de restul Europei, deci în mod firesc primii investitori străini s-au oprit la Timișoara sau Arad. La Timișoara, de exemplu, există investitori din peste 80 de țări. Continental a investit 100 milioane de euro în producția de anvelope. Unul dintre cei mai mari furnizori de servicii pentru producătorii de echipamente electronice din lume, Solectron, a investit la Timișoara 65 milioane de euro într-o fabrică de componente electronice, încă din 1998. După doar zece ani, trecuseră de 2.000 de angajați. Procter&Gamble a venit și ea la Timișoara cu investiții de 40 milioane de euro, iar Alcatel cu alte 36 milioane de euro, asta pentru a nu prezenta decât investițiile mai mari de 100 milioane de lei.
Și alte facilități
Geografia nu este însă totul. Aflat la graniță, la doi pași de rețeaua maghiară de autostrăzi, județul Satu Mare nu a atras decât 387 milioane de euro, mai puțin decât Iașul. La nici 100 km, Clujul a beneficiat de investiții de 1,7 miliarde de euro. Aici s-a oprit Nokia în 2007, cu o investiție care la acea dată rupea gura târgului, cum se zice. Aici și-au deschis reprezentanțe producătorul de articole sportive Puma, cel de dulciuri Perfetti Van Melle, cel de încălțăminte sportivă ECCO din Danemarca, ungurii de la MOL, cea mai mare companie maghiară, compania de asigurări olandeză Aegon, americanii de la Bechtel sau compania farmaceutică britanică Ranbaxy, alături de o mulțime de firme cu profil informatic. Clujenii au îmbinat o serie de atuuri cu un spirit antreprenorial local greu de egalat de restul provinciei. Cluj-Napoca este centru universitar și au știut să prezinte acest aspect ca o garanție că investitorii străini vor găsi oricând specialiștii care le trebuie. Primăria locală a constituit un birou de relații externe și investitori aflat în permanentă legătură cu vreo 20 de instituții, agenții și asociații ale oamenilor de afaceri astfel încât atunci când ajunge în Ardeal, potențialul investitor are cu cine sta de vorbă.
Așezate pe autostradă
Prezența specialiștilor pe plan local și numeroasele parcuri industriale deschise au anulat la Cluj avantajul geografic pe care le-ar fi avut județele Bihor sau Satu Mare, mai apropiate de Ungaria. Deschiderea autorităților publice clujene către investitorii străini i-a făcut pe aceștia să nu bage de seamă că prețurile practicate pe piața imobiliară clujeană sunt la nivelul celor din Roma sau Paris. În centrul municipiului Cluj-Napoca, un metru pătrat de spațiu comercial se vinde cu 4-8.000 de euro. Veniți pe una dintre puținele autostrăzi funcționale din România, investitorii nu s-au oprit la graniță, ci la Cluj. Județul este străbătut de drumul european E 60 București – Oradea – Budapesta – Viena. Nu întâmplător, județele ardelene care au beneficiat de cele mai multe investiții străine sunt cele așezate pe autostradă sau în imediata apropiere a acesteia: Cluj, Alba, Mureș și Brașov. Un județ la fel de deschis către exterior, Sibiul, nu a reușit să ajungă la pragul de un miliard de euro investiții străine. Firesc: autostrada Sibiu – Pitești nu a depășit stadiul de planșe frumos colorate.
Valoare mare și volum mic
Lipsa infrastructurii de transport a fost de altfel cauza pentru polarizarea vizibilă în Regiunea Nord-Est. Ca centru universitar, Iașul a atras cele mai multe investiții străine. De apropierea de Ardeal a beneficiat Suceava, aflată pe locul doi, dar totul se oprește aici. Iașul și Suceava au supt practic aproape tot ce a însemna investiție venită din afară. Către Botoșani, Neamț sau Bacău nu a mai ajuns mai nimic, pentru a nu mai pomeni de Vaslui. Caracterul de centru universitar solid al Iașului a făcut ca aici să se adune tinerii de valoare din toată Moldova. Lipsa infrastructurii a determinat ca aici să ajungă doar investitorii axați pe producție de valoare mare și volum mic. Continental produce în general cauciucuri, dar aici are un centru tehnic, nu unul de producție. Delphi produce piese mici. De fapt, la o cifră de afaceri totală pe județ de 21 miliarde lei, la Iași s-a produs anul trecut o valoare adăugată de 24 miliarde lei. În județul Argeș, unde își au sediul francezii de la Renault, s-a înregistrat o valoare adăugată de doar 20 miliarde lei, la o cifră de afaceri globală mult mai mare decât la Iași, respectiv de 53 miliarde lei. Cu alte cuvinte, vindem creier, că e mai greu cu producția fizică.
Primă de relocare
În fine, Moldova a mai fost trasă în jos și de o legislație defavorabilă, de parcă cineva „acolo sus” și-ar fi pus în minte să ne dea în cap. Anul trecut au fost adoptate niște modificări la legea de stimulare a ocupării forței de muncă prin care s-a stabilit un sistem de subvenții pentru cei care se încadrează în muncă într-o localitate situată la minim 50 km de cea în care își au domiciliul. Pentru clujeni, a fost mană cerească, pentru că au putut să-și caute angajați și în alte părți, iar Iașul s-a umplut de anunțuri cu oferte de lucru în Ardeal. Pentru noi, legea nu a însemnat nimic bun, pentru că cei care voiau să vină la Iași din restul Moldovei veneau oricum. Nu a crescut numărul de specialiști în Iași în urma primei de relocare. Dimpotrivă, a scăzut, pentru că specialiștii au fost tentați să plece la Cluj. Iar lucrurile nu par să fie pe un curs de schimbare în bine în anii următori.