Un tip, pe numele lui Benjamin Franklin, ziarist, inventatorul paratrăsnetului, unul dintre părinții Statelor Unite, iar acum fața de pe bancnota de 100 de dolari, avea o vorbă: „Lenea merge așa de încet, încât nu-i greu sărăciei s-o ajungă din urmă”. Era un fel de a spune că dacă muncești pe brânci, nu se poate să nu reușești în viață, până la urmă. S-ar putea spune că știa el ce știa. Era al 15-lea dintre cei 17 copii ai unui fabricant de săpun și lumânări, iar viața nu i-a oferit mare lucru. O zicală similară avem și noi și nu se poate să n-o știți: „Ai carte, ai parte”. Cei mai mulți o intrepretează ca însemând că dacă ai studii înalte, o vei duce bine. De fapt, sensul e altul. „Carte” însemna pe vremuri hrisov, act eliberat de cancelaria domnească pentru vreun scop oarecare, nu diplomă. Aveai „carte” la tine, aveai parte de scutire la vamă sau, dimpotrivă, de o scurtare de cap. Depinde ce scria în ea. De fapt, la noi, nici vorba lui Franklin, nici înțelepciunea populară și nici logica nu prea au aplicabilitate în viața de zi cu zi. Departe de a o duce bine, cei care muncesc pe brânci au de fapt mai multe șanse să leșine de foame. După cum vom vedea și noi mai departe.
Comparația cu Germania
Știm cu toții că suntem un popor sărac într-o țară bogată. E drept, în România asta e regulă de când ne știm. Vorba lui Creangă, „așa sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când mă știu, niciodată n-am fost”. Iar politicienii au tendința de a da vina tot pe muritorul de rând pentru aceasta. De câte ori nu am auzit pe câte unul spunând că nu putem avea lefuri ca în Germania, dar să muncim ca în România? O logică există, pentru că productivitatea unui român este la jumătatea unui neamț. Mda, numai că leafa unui român nu e la jumătatea celei a neamțului, ci de șase ori mai mică. Ceea ce nu mai e chiar logic. De fapt, România este campioană la creșterea productivității muncii în Europa. Mă rog, vicecampioană, dar e cam același lucru.
Pe doi, după irlandezi
În 1989, toată lumea care putea, fura din avutul obștesc. Acum se muncește și din ce în ce mai mult, mai ales de când am intrat în Uniunea Europeană. Din 2007 și până acum, productivitatea muncii în România a crescut cu 35,7%. Din 2010 încoace, creșterea este de 31,5%. Cu alte cuvinte, vreo trei ani ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să muncim mai mult, iar pe urmă ne-am pus pe treabă. Din 2010 încoace, productivitatea neamțului mediu a crescut cu doar vreo 7%, iar a bulgarului, cu 15%. Asta ca să ne comparăm și cu vecinii. Doar irlandezii ce muncesc mai dihai ca noi. Și chiar dacă se spune că suntem un popor de asistați social, raportul dintre populația activă și totalul populației României este de 44,5%. În 1989 era de 46,7%, deci nu e mare diferență. Aproape jumătate dintre români muncesc, iar în județul nostru, procentul trece mult de 50%. Că nu toți sunt salariați, e altă treabă.
18,8% dintre salariați sunt săraci
Și totuși, aproape o cincime dintre salariații români se confruntă cu riscul sărăciei. Cu alte cuvinte, parcă ar munci pe nasturi, nu pe bani. Vă e cunoscut sentimentul, nu? Senzația aia tâmpită că ai buzunarele complet goale cu două săptămâni înainte de leafă? În România, 18,8% dintre salariați sunt săraci sau se confruntă cu acest risc, în timp ce procentul mediu european este de „doar” 9,5%. Culmea, bulgarii stau mai bine ca noi și chiar decât media europeană: doar 7% dintre salariații cu ceafă groasă sunt săraci sau pe-aproape.
Veniturile mediane
Conform standardelor europene, un om este în pericol de a fi sărac, dacă veniturile sale sunt mai mici de 60% din veniturile mediane pe țară. Atenție, nu e vorba de veniturile medii, deci nu vă apucați să verificați cât reprezintă salariul dumneavoastră din cel mediu. Salariul mediu net în România, adică raportul dintre totalul lefurilor plătite în țară și numărul contractelor de muncă este de vreo 2.400 de lei. Salariu median este cel la care numărul angajaților se împarte în două jumătăți: 50% dintre ei au venitul mai mare decât salariul median, iar 50% au venitul mai mic decât această cifră. Iar la noi, salariul median este mult mai mic decât cel mediu. Institutul de Statistică nu-l calculează, probabil ca să nu ne deprimăm. Analiștii îl apreciază însă ca fiind în jur de 1.440 de lei lunar. Cu alte cuvinte, jumătate dintre angajați câștigă mai puțin de 1.440 de lei pe lună. La noi, salariul median este practic egal cu salariul minim. Iar acest lucru se explică în două feluri. Pe de o parte, foarte mulți angajați sunt plătiți la minim. Iar pe de altă parte, tot o proporție semnificativă a lor primește leafă doar pe contracte de o jumătate de normă sau chiar un sfert. Cu alte cuvinte, muncești 8 ore, dar ești plătit doar pentru patru. Deci, o cincime dintre români câștigă mai puțin de 60% din salariul median, care este infect de mic oricum. O cincime dintre români câștigă din salariu 870 de lei lunar sau mai puțin. Și-atunci, cum să nu fii amenințat cu sărăcia, chiar muncind în draci? Și cum să nu te apuce aceiași draci și să-ți vină să te faci asistat social?