Soluție în educație: 4 școli cu 4 campusuri = 13 milioane de euro

Conform manualelor de arhitectură urbană, Iașul este un oraș cu o structură tentaculară. Un fel de caracatiță cu instituțiile majore situate în centru și cu cartierele întinse pe văile dintre dealuri. Ar fi doar un aspect legat de clasificarea orașelor pe tipuri funcționale, dacă acest lucru nu ne-ar afecta direct. Iar de afectat, din păcate, ne afectează din plin. Pe scurt, acest tip de oraș ridică probleme majore atunci când vine vorba de trafic sau de legăturile cu exteriorul. Oriunde ai sta în oraș, dacă ai de rezolvat o problemă, trebuie să ajungi în centru sau să treci prin el, în drum spre un alt cartier. De pe tentacule, tot traficul se scurge spre centru, pentru a fi dirijat pe urmă pe alt tentacul. De aici, o supraaglomerare a centrului. O simțim cu toții, mai ales la primele ore ale dimineții, când toți părinții din suburbii se aruncă în mașini pentru a-și duce odrasla la Negruzzi, Național, Racoviță, Eminescu sau Alecsandri trecând, pe unde altundeva, decât prin centru. Sunt părinți care încă locuiesc oficial în oraș, pentru a prinde loc la repartiție la o școală „bună”. Statistic, copiii sunt repartizați ideal între școli. În practică… Dar se poate și altfel?

Licee „la modă”
Firește, orice părinte își dorește tot ce e mai bun pentru copilul său. Inclusiv să învețe la cea mai bună școală posibilă, iar „trendy” e să urmezi una din școlile de care abia am vorbit. Noi am avut ocazia să cunoaștem tineri de mare succes, absolvenți ai unor școli „de cartier”, fără pretenții. Dar, nu te poți pune cu moda. E la modă să-ți dai copilul la un liceu recunoscut ca fiind bun. Nu ne legăm de cât de viabile sunt de fapt, pe termen lung astfel de licee, ci doar de traficul sufocant din fiecare zi de școală pe arterele ce duc spre sau vin dinspre aceste licee. Aceasta, pentru că oamenii din clasa de mijloc preferă să locuiască la periferie, într-o vilă liniștită, departe de vânzoleala orașului, dar liceele bune au rămas țintuite pe locul lor, pe o rază de 2 km față de centru.

Centre funcționale autonome
Pentru a degreva centrul de traficul sufocant, cea mai bună soluție pe termen lung este transformarea „tentaculelor” de care vorbeam în centre funcționale autonome. Cu alte cuvinte, în orice periferie să găsești supermarket, sală de sport, clinică medicală, liceu de elită și tot ce mai e nevoie. Mediul privat a răspuns deja la cerințele la care putea răspunde rapid. La Miroslava, de exemplu, există clinică medicală, sală de sport, magazine, cam orice în afară de școli. Asta, dacă facem abstracție de liceul agronomic de acolo, care cu greu poate fi considerat de elită.

Plan extrem de simplu
Pentru a ține periferia la locul ei sau cel puțin, pentru a nu o aduce în centrul orașului la orele de vârf, ar trebui ca în zonele mărginașe ale Iașului să existe câte o unitate școlară de elită, cu laboratoare, sală de sport, dotări de top și profesori de vârf. O școală cu clasele I-XII în CUG, pentru zona Valea Adâncă – Horpaz – Miroslava, alta în Copou, la deal de Agronomie, pentru Brezu – Rediu, alta în Bucium pentru Bârnova – Tomești. La standardele de cost actuale, înființarea unor astfel de unități școlare nu ar reprezenta un capăt de țară. O școală cu 24 de săli de clasă, care să permită astfel existența a câte două săli pentru fiecare clasă din ciclul I-XII, ar costa aproximativ 1,2 milioane de euro, adică în jur de 6 milioane de lei. Încă două milioane de lei ar costa o sală de sport și încă pe atât, dotările tehnice. În total, mai mult de 10 milioane de lei nu ar fi nevoie pentru o singură școală, investiție pe care o municipalitate precum cea ieșeană și-ar putea-o asuma fără mari probleme. De fapt, chiar și o comună precum Miroslava ar putea pune banii ăștia pe masă fără să clipească. La tot ansamblul, am putea adăuga și un mini-campus școlar, adică alte câteva milioane de lei pentru cantină, bibliotecă etc. Să spunem că în total investiția într-o astfel de școală s-ar duce la 15 milioane de lei. Am spus că am avea nevoie de vreo patru, în cele patru puncte cardinale. Reiese o valoare maximă a investiției în cele patru școli de 60 de milioane de lei, echivalentul a aproximativ 13 milioane de euro. Nu e puțin, dar nici mult. Eșalonați pe doi ani de construcție, efortul ar fi suportabil. Iar Iașul și-ar rezolva, simultan, mai multe genuri de probleme: de educație (patru școli cu campusuri moderne), de trafic (mai puțini părinți care să-și ducă copiii la școală dimineața), de poluare (mai puține mașini în trafic), de sănătate (o reducere a poluării).

Corp profesoral nou
După ce s-ar construi totul de la zero, ar trebui rezolvate și celelalte probleme. Ar trebui constituit un corp profesoral nou, dar cu cadre didactice foarte bune, pentru ca noua școală să fie atractivă. Nu în ultimul rând, ar fi necesară o campanie de marketing printre părinții viitorilor elevi, pentru a-i convinge să-și dea copiii la noua școală. Toate acestea ar trebui să facă parte dintr-o strategie pe termen scurt, realizată rapid și implementată la fel de rapid pentru că timpul nu mai este de parte ieșenilor. Orașul este blocat, iar acest lucru s-a văzut încă din prima zi de școală din această toamnă. Iar valorile de trafic o vor lua razna de-a dreptul din octombrie când vor începe și cursurile la universitățile ieșene.

O distribuție echilibrată
Pe de altă parte, mai există o soluție prin care ar putea fi ridicat nivelul educațional și în școlile din cartierele periferice. Problema ar putea fi rezolvată simplu prin simpla aplicare de către Inspectoratul Școlar Județean a principiului calității, cuprins în legea educației naționale, în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale. Adică să asigure aceleași condiții de studiu în toate unitățile școlare din municipiu. Bun, să zicem că e absurd ca la un liceu industrial să se învețe tot atâta carte cât și la un colegiu național. Sunt alți profesori, sunt alți elevi, de altă calitate. Doar că aici intrăm într-un etern cerc vicios. Elevii buni ocolesc liceele industriale sau chiar pe cele teoretice mai slab cotate, pentru că acolo profesorii sunt mai slabi. Profesorii buni le ocolesc și ei, pentru că elevii sunt slabi și preferă să facă performanță cu câțiva elevi buni decât să-i alfabetizeze pe cei rămași în urmă. Oare însă ar fi așa de greu ca la liceele mai slab cotate să fie trimiși să țină cursuri și profesorii buni de la colegiile naționale? Nu constant, dar cât să asigure predarea la una din cele trei clase paralele. Să știi că dacă îți înscrii băiatul în clasa a IX-a A, el va învăța matematica cu un profesor venit de la Negruzzi. La fel cum, pe vremuri, profesorii de elită mergeau benevol la țară pentru a-i alfabetiza pe copiii de țărani și a le da o șansă.

Proiect pilot la Cluj: autobuze dedicate exclusiv elevilor
Elevii clujeni au început să meargă la școală cu autobuzele școlare dedicate. Astfel, acum câteva zile a demarat proiectul-pilot „Autobuze/microbuze cu circuit închis pentru elevii din clasele primare”, dedicat copiilor din clasele 0 – IV. Primăria Cluj-Napoca, în urma inițiativei depusă online și votată de clujeni în cadrul proiectului Bugetare participativă 2017, a realizat acest proiect pilot în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Cluj și Compania de Transport Public Cluj-Napoca, se arată pe pagina de Facebook a primarului Emil Boc. Astfel, elevii beneficiază de autobuze școlare în care nu circulă altcineva în afara copiilor și a însoțitorilor, dacă este cazul. De asemenea, în fiecare autobuz școlar este prezent un polițist local, pentru a asigura transportul elevilor la școală și către casă în cele mai sigure condiții. Noile autobuze școlare pornesc din 4 cartiere ale Clujului: Zorilor, Mărăști, Gheorgheni și Mănăștur. Autobuzele îi duc pe elevi până la școală, punctele de oprire fiind – în această primă etapă – liceele „Avram Iancu” și „Nicolae Bălcescu”. Autobuzele urmează 5 trasee care se suprapun traseelor obișnuite ale autobuzelor CTP Cluj-Napoca.