Când s-a apucat de construit România modernă, Cuza a ales, că tot era la modă, modelul statului centralizat și unitar. Totul se învârte în jurul Capitalei, unde se iau toate deciziile, unde se împarte cașcavalul bugetar ș.a.m.d. Centralizarea i-a ieșit așa de bine, că o întâlnim la toate nivelurile. Într-un județ, totul se învârte în jurul sediului administrativ. Cu cât o comună este mai aproape de el, cu atât mai bine. Cu cât e mai departe, cu atât are mai puțină importanță și este mai puțin băgată în seamă. Asta înseamnă că destinul unei comune precum Miroslava, Ciurea sau Tomești este de a deveni un satelit al Iașului, ceea ce pentru o localitate din mediul rural nu e rău deloc. Pentru o comună precum Trifești sau Bivolari, singura șansă este utilizarea la maxim a potențialului agricol local. Bun, dar ce fac comunele intermediare? Nici periurbane, nici pur agricole?
În funcție de distanță
În ultimele trei decenii, comunele aflate la o distanță medie de oraș au avut cel mai mult de suferit din punct de vedere demografic și economic. Din cele aflate lângă oraș, tinerii nu aveau de ce pleca: puteau face naveta până la locul de muncă. În cele depărtate de oraș, tinerii oricum nu aveau alt orizont decât cel al tarlalei de păpușoi de pe deal. În cazul comunelor gen Erbiceni, Voinești sau Ciortești, situația a fost alta. Sunt suficient de apropiate de oraș pentru ca acesta să fie interesant, dar suficient de îndepărtate pentru ca naveta să nu fie o opțiune comodă. Din acestea, tinerii au preferat să plece definitiv. Firește, am simplificat mult discuția, neluând în calcul emigrația în străinătate, dar ideea e oarecum clară. Dacă ești aproape de oraș, nu ai nevoie să pleci. Dacă ești departe, nici nu te gândești la asta. Dacă ești la mijoc…
Loturi pentru tineri
Aceste comune s-au trezit practic din pumni, cum se spune. Cu o populație în continuă scădere și îmbătrânire, nu aveau nicio șansă de a fi atractive pentru investitori și de a-și pune în valoare potențialul. Soluția la îndemână, tot mai pusă în aplicare, a fost simplă: să ținem tinerii acasă. Cadrul legislativ există, sub forma legii „pământ pentru tineri”. Primăriile au dreptul să acorde loturi de teren în folosință gratuită tinerilor sub 35 de ani, pentru ca aceștia să-și construiască o casă. Așa îi dai un argument în plus să rămână acasă. Legea există de vreo 15 ani, dar primarii au început să o bage în seamă abia recent, când s-au trezit fără tineri în comunele lor. Ciortești, Ebiceni, chiar Miroslava, Lețcani sau Ciurea au început să pună la dispoziție loturi de teren de 250 – 1.000 mp, îndeosebi în satele depărtate de centrul comunei și mai afectate de fenomenul depopulării.
Schimb avantajos
Terenurile acordate tinerilor fac parte din rezerva comunei, adică din domeniul public rămas după retrocedări. De regulă, aceste terenuri sunt foste islazuri sau sărături, pe care nu le vrea nimeni. Pentru primărie, terenurile nu costă nimic. Dacă le dă, comuna scapă de-o grijă și mai face și o faptă bună. Obligația primăriei este de a asigura viabilizarea terenului, adică legarea acestuia la utilități. Legarea la electricitate, gaz, apă și canalizare înseamnă o cheltuială de 15-20.000 de lei pentru fiecare lot de teren. Eventual mai puțin, pentru că nu ai oriunde canalizare sau gaz. E rentabil pentru comună să facă cadou câte 15.000 de lei fiecărui tânăr, numai să nu plece? Păi, să vedem. Ca să aibă bani de casă, tânărul trebuie să aibă și un loc de muncă. Să zicem că are o leafă de doar 2.000 de lei lunar. Din ăștia, 200 de lei se duc la stat ca impozit pe venit, dar 66,8% se întoarce în comună sub formă de cote defalcate din impozitul pe venit. Deci, lunar, comuna va încasa 133,6 lei. Primăria își scoate banii investiți în viabilizarea terenului în mai puțin de 10 ani. Asta, luând în calcul doar impozitul pe venit. Dar se vor plăti impozite și pe casă. Eventual și pe teren, dacă tânărul optează să-l cumpere, după finalizarea construcției.
Atragerea investitorilor
Apoi, mai există și avantajele indirecte. Marea problemă pe piața muncii din România este tocmai lipsa acesteia. Prezența ei este unul din argumentele majore când vine vorba de realizarea unei investiții. „Să țesem frumos” SRL își poate deschide atelierele la Iași sau la Țibănești la fel de ușor. Depinde unde găsește lucrători. Menținerea tinerilor în comună este un semnal pentru investitori: veniți, că aici se găsesc oameni dornici de muncă. Pentru că, să nu uităm: e vorba de tineri serioși, care vor să-și clădească o casă și un viitor, nu dintre cei care sprijină zidurile crâșmei. Prezența unor investitori înseamnă venituri suplimentare la bugetul local din cotele defalcate din TVA și impozitul pe profit sau din impozitele pe clădiri și terenuri plătite de aceștia, plus revitalizarea vieții economice a comunei. Parcă merită să le dai tinerilor câte 15.000 de lei de căciulă, nu?