Faptul că programele informatice mai dau rateuri şi au nevoie de cine ştie ce restart a fost confirmat încă o dată de comportamentul oscilant şi frământările prin care a trecut tânărul consilier local Andrei Postolache. Cuprins de remuşcări după ce a votat un proiect controversat în şedinţa Consilului Local, Postolache a cedat psihic, dându-şi demisia din USR, dar şi din deliberativul ieşean. Ulterior, după o noapte pe post de sfetnic bun, a hotărât să rămână totuşi consilier. Despre cumplitele metamorfoze care au bântuit unitatea centrală a it-istului Postolache am aflat din jurnalul său personal. În fapt, un pamflet.
– M-am foit toată noaptea de după şedinţa de consiliu, mai ceva ca Raskolnikov din Crimă şi pedeapsă. După atâtea luni de hibernare, scandalul votului pe care l-am dat pentru un proiect imobiliar din care n-am înţeles nimic a fost de natură să-mi trezească la viaţă toate simţurile! A fost ca şi cum aş fi instalat Windows-ul din nou pe un calculator virusat. M-a trezit pur şi simplu la realitate. Dintr-o masă amorfă de circuite şi microprocesoare blocate între pânze de păianjen, am constatat că mintea mea dobândise o viteză de 4 Gigahertzi pe secundă. Mi-a fost răvăşită conştiinţa civică, mi-a fost virusat somnul, mi s-a scurtcircuitat placa de bază, atât de mare a fost şocul acestui incident pentru sistemul meu moral. Cum o voi mai privi eu în ochi pe Cosette? Aceasta a fost prima întrebare care mi-a apărut pe monitorul meu interior. Voi mai avea eu suficiente resurse de memorie civică pentru a stoca toate comentariile acuzatoare venite din partea fanilor mei din mediul online? Că pe cei din offline nu-i cunosc. Aşa că, după o noapte de restartări repetate ale softului acestei nevolnice construcţii numite organism uman, care vrea să mănânce şi gura lui ceva, am hotărât să demisionez numai din USR, nu şi din Consiliul Local. E mai bine aşa. Cosette nu merită să suporte un asemenea hacker ca mine, un prăduitor de gânduri progresiste adăpostite în tot felul de hard diskuri poleite cu discursuri anticorupţie. Prin urmare, bye bye USR, nu te merit! Rămân în Consiliul Local, cu coatele pe masă şi cu fruntea în palme, în postura gânditorului de la Hamangia sau al lui Rodin, ce mai contează! Mai am 15 luni de mandat, vreau să-mi testez capacitatea de a fi zen în momentele cruciale pentru administrarea oraşului. Aşa să-mi ajute Creatorul din Silicon Valley!
