În timp ce în politica mare abia s-a jucat meciul prezidenţialelor, în ligile secunde se pregăteşte terenul pentru alegerile locale. Încă savurând înfrângerea lui Dan Barna în primul tur al scrutinului pentru Cotroceni, Cosette Chichirău a căpătat aripi în drumul său spre fotoliul de primar al municipiului Iaşi. Tot mai mult, luările sale de poziţie sunt orientate spre problemele locale, semn că intenţia de a deveni primăriţă este una serioasă. Pe de altă parte, în arena publică se amenajează ringul pentru confruntarea dintre alţi doi pretendenţi la primăria ieşeană, istoricul Dorin Dobrincu şi profesorul Daniel Şandru. (pamflet)
O cafenea din zona centrală a Iaşului. Într-un colţ discret, Cosette soarbe cu poftă ultimele picături de cafea dintr-o ceașcă. La un moment dat, în local intră Dorin Dobrincu, purtând o servietă pântecoasă. O vede pe Cosette şi se aşază la masa ei.
Dorin Dobrincu: – Bună, Cosette, deranjez cumva? Hai că stau doar cinci minute cu tine, aştept pe cineva.
Cosette Chichirău: – Poftim, ia loc. Şi-aşa nu aveam cu cine schimba o vorbă. De când a pierdut Barna alegerile, s-a lăsat liniştea în partid.
Dorin Dobrincu: – Aoleu, deci eşti cam nevorbită.
Cosette Chichirău: – Se poate spune şi aşa. Deocamdată, lucrez la o strategie de cucerire a Primăriei Municipiului Iaşi.
Dorin Dobrincu: – Oho, da, bună alegere. Şi eu încerc să mă pun la punct cu unele tehnici de doborâre a adversarului. Ştii, urmează să mă duelez cu profesorul Daniel Şandru pentru o candidatură la primărie. De aceea, mi-am şi adus cu mine tot felul de materiale de studiu.
Cosette Chichirău: – Chiar voiam să-ţi spun, foarte tare servieta ta de arhivar!
Dobrincu întoarce mândru servieta pe toate feţele.
Dorin Dobrincu: – Îţi place? Am luat-o de la un anticar din Paris, a fost a unui funcţionar de poştă care a trăit între anii 1889 – 1941.
Cosette Chichirău: – Splendid! Ah, parfumul inconfundabil de Belle Epoque!
Dorin Dobrincu: – Da, se poate spune că e un soi de Louis Vuitton al bugetarilor interbelici.
Cosette Chichirău: – Păi, asta s-ar putea să fie o problemă. Tu şi Şandru sunteţi bugetari, dar veţi reprezenta un partid de dreapta. Cum o să le explicaţi alegătorilor că n-aţi muncit nici măcar o zi la privat?
Dorin Dobrincu: – Mda, aici mai e de lucrat. Vom vedea cum facem. Deocamdată, vreau să mă concentrez pe lupta împotriva contracanditului meu. Istoric fiind de meserie, am unele idei inspirate din mai multe bătălii care au schimbat soarta omenirii.
Cosette Chichirău: – Te complici inutil. Doar nu eşti Napoleon, iar Şandru vreun duce de Wellington.
Dorin Dobrincu: – Off, de ce-mi dai exemplul acesta nefast? Eu mă gândeam că aş putea fi victoriosul Ştefan cel Mare, iar colegul meu să fie un fel de Suleiman Paşa.
Cosette Chichirău: – Iar confruntarea să fie în provincialul Vaslui, poate chiar în mlaştinile de la Podu Înalt? Am pretenţii mai mari de la tine.
Uşa cafenelei se deschide brusc, lăsându-l să intre pe Daniel Şandru, cu un chip întunecat, plin de morgă. Îi vede pe cei doi şi se apropie de ei, în timp ce-şi piaptănă rapid părul pe spate.
Daniel Şandru: – Sper că nu am întrerupt o discuţie elevată despre politică şi alte mofturi specifice vulgului.
Dorin Dobrincu: – Oh, nu, Daniele, ia loc, chiar te aşteptam. Stăteam cu Cosette la o… hm, cafea.
Daniel Şandru: – Rangul academic nu-mi permite un asemenea derapaj proletar. Băiete, un pahar de Prosecco!
Cosette comandă o sticlă de apă. Şandru o vede şi nu-şi poate ascunde o grimasă că lui nu i se comandă nimic.
Daniel Şandru: – În fine, despre ce voiai să discutăm, distinse coleg?
Dorin Dobrincu: – Daniele, aşa cum spuneau strămoşii noştri politici, nu încap două săbii în aceeaşi teacă. Aşa că m-am hotărât să tranşăm lupta noastră pentru primărie printr-o confruntare directă, bărbătească. Uite, amândoi purtăm barbişon ca paşoptiştii, hai să fim la fel de curajoşi ca şi ei.
Daniel Şandru: – De acord, sunt gata să mă duelez cu tine. Însă, pentru a respecta întrutotul tradiţia, avem nevoie de martori.
Dorin Dobrincu: – O propun pe Cosette!
Cosette Chichirău: – Ok, oricum mi-e indiferent care dintre voi o să iasă învingător. Sunaţi-mă peste două ore, acum trebuie să fac nişte meme mişto pe Facebook.
După câteva ore. Zona Plopii fără Soţ. Plouă mărunt, pe un frig pătrunzător. Şandru şi Dobrincu aşteaptă nerăbdători sosirea lui Cosette.
Daniel Şandru: – Poftim, propunerea ta, Cosette, ne-a tras clapa. Am împrumutat degeaba pistolul ăsta de la Palatul din Ruginoasa.
Dorin Dobrincu: – Dar eu, că am subtilizat sabia asta otomană de la Muzeul din Vaslui.
Daniel Şandru: – Cum, tu ai venit cu sabie, iar eu cu pistol? Păi, ce fel de duel e ăsta?
Dorin Dobrincu: – Am vrut să fiu mai elegant, mai silenţios, ca un intelectual rafinat ce sunt.
Daniel Şandru: – Adică eu sunt vreun gangster cu pistolul ăsta?
Dorin Dobrincu: – N-am vrut să te jignesc, dar te credeam mai cavaler.
Daniel Şandru: – Aşa deci, arhivarule!
Dorin Dobrincu: – Centenarule!
Cei doi încep să se încaiere, trântindu-se prin noroi. De la câţiva metri distanţă, Cosette filmează întreaga scenă.
Cosette Chichirău: – Aşa, daţi-i tare. O să ne vedem pe Facebook, la vară! Voi m-aţi vrut martor, cavaleri ai tristei figuri.
Dobrincu (foto sus, pamflet): Mamaie, e ca la reclama la CEC de pe vremuri. Azi la Dobrincu o semnătură depui, mâine el va scoate pui. De primar sau deputat, asta vedem la anul
