De aproape trei decenii, un subiect etern de discuție este starea mediului înconjurător. În 1990, aflam cu oroare de Copșa Mică, acoperit în întregime de negru de fum sau despre catastrofa ecologică provocată de minele de sulf din Călimani. Pe urmă, despre drujbele care au ras pădurile de pe munți întregi. În anii din urmă, despre praful și smogul din orașe. Mai puțin s-a vorbit, dar începe să se vorbească din ce în ce mai mult, despre gunoaiele noastre cele de toate zilele. Alea din spatele blocului. Ce facem cu ele?
Legislație dură
Uniunea Europeană la care am aderat cu entuziasm în 2007 este recunoscută pentru strictețea reglementărilor sale de mediu. Legislația deosebit de dură în acest domeniu reprezintă o problemă de care se plâng toți actorii economici, cu excepția celor care câștigă bani din asta. Orice euro cheltuit în plus pentru a respecta o reglementare de mediu se scade în final din profit sau chiar din competitivitatea firmei pe plan internațional, unde joacă împotriva unora care nu-și fac griji cu protecția mediului. Totuși, ne convingem în fiecare zi că un mediu poluat ne îmbolnăvește, așa că strictețea UE pe tema asta nu prinde chiar rău. De altfel, UE dă bani frumoși pentru proiectele menite să îmbunătățească situația. Un astfel de proiect, în valoare de peste 69 milioane de euro, sistemul de management integrat al deșeurilor (SMID), a fost demarat și de Consiliul Județean, încă din 2006. Ce s-o fi ales de el?
Tema deșeurilor
Nu vom discuta de oameni, merite și responsabilități. E un proiect pornit de o echipă, continuat de alta și aflat acum în gestiunea uneia cu totul diferită. Din 2006 încoace au avut loc și trei rânduri de alegeri locale și s-au schimbat 14 prim-miniștri. Cel de acum e al 15-lea cu care discută autoritățile județene pe tema deșeurilor. Deci, nu.
Planul inițial
Ca orice proiect, pe planșe e una, în realitate, alta. Ideea era să se facă o nouă groapă de gunoi în locul celor de la Tomești, Pașcani, Târgu Frumos și Hârlău, să fie construite patru stații de sortare a gunoaielor, la Hârlău, Răducăneni, Ruginoasa și Țuțora, două stații de transfer la Bălțați și Ruginoasa și o stație de tratare a gunoaielor, la Țuțora. Ideea era simplă: gropile vechi se închid. Ca să nu se care gunoiul de la Sirețel sau Oțeleni până la Țuțora, se fac stațiile de sortare și transfer intermediare. Aici gunoaiele urmau să fie sortate, dându-se la o parte deșeurile recuperabile. Mai departe plecau doar deșeurile menajere. Acestea ajungeau în stația de tratare de la Țuțora, unde se transformau parțial în gaz, parțial în deșeu inert. Abia acesta avea să ajungă în groapa de gunoi propriu-zisă. Simplu? Da, pe planșă. În fapt…
Dificultăți
Groapa de la Tomești s-a închis cu scandal. Inițial se voia construirea altei gropi, tot acolo, dar localnicii s-au opus. Varianta de compromis a fost săparea unei gropi la Țuțora. Pentru a obține votul consiliului local, CJ a promis repararea unui drum, la Cristești. Promisiunea nu a ajuns să fie și realizată încă. Groapa de la Hârlău a provocat coșmaruri, iar închiderea ei a durat ani de zile. Pur și simplu, maldărul de gunoi se tot surpa și exista riscul infiltrărilor în pânza de apă freatică. Stațiile de la Ruginoasa și Bălțați și-au găsit greu constructori, firmele interesate plângându-se că CJ oferă prea puțini bani pentru prea multă treabă. Când au fost gata, s-a constatat că un deștept uitase să prevadă și alimentarea lor cu energie electrică. Alți bani, altă distracție, altă întârziere. Pubelele și utilajele s-au cumpărat, dar au stat ani de zile depozitate lângă Aeroport, pentru că nu s-au făcut licitațiile de desemnare a operatorilor care aveau să care gunoaiele și să le prelucreze. Iar aceste licitații nu puteau fi organizate până nu erau gata toate lucrările.
Blocați în licitații
În municipiu există deja un operator, adică Salubris. Bine, și acesta a fost desemnat cu scandal, pentru că nu a fost făcută o licitație, ci contractul s-a încredințat direct. Până la urmă, UE a acceptat să dea o derogare. Probabil se plictisise să tot aștepte finalizarea proiectului. Problema a rămas la restul județului. Licitația pentru preluarea deșeurilor a fost organizată în luna mai și s-a prezentat o singură firmă. Contractul a fost semnat chiar la sfârșitul lunii trecute, contra unei sume de aproape 65 milioane de lei. A rămas contractul pentru operarea stațiilor de transfer și a instalațiilor de tratare a deșeurilor. Licitația a fost suspendată în iunie, după trei contestații. S-a ajuns la judecată, iar instanța s-a pronunțat la mijlocul lui septembrie. În curând, licitația va fi reluată. Când se va stabili și cine își adjudecă marele pot de 160 milioane de lei, e altă discuție…
