În ziua de azi, dacă deschizi televizorul, radioul sau un ziar, cu greu găsești alt subiect în afara virusului care ne dictează programul, ne dictează activitatea de peste zi, ne dictează viața. În general, presa nu dă vești bune. E câine de pază, deci latră când apare un pericol, nu dă din coadă orice se întâmplă. Așa că e firesc să se ocupe cu precădere de epidemie și să lase pentru zile mai liniștite veștile bune. Când îți arde casa, nu-ți mai pasă că s-a făcut păpușoiul mai frumos ca niciodată. Și totuși, sunt lucuri care se întâmplă în jurul nostru și care merită semnalate. Ca de exemplu, faptul că acum câteva zile s-a semnat contractul de finanțare al proiectului vizând construirea Spitalului Regional de Urgențe Cluj-Napoca. Acum o lună, s-a semnat contractul analog aferent Iașului. Ce înseamnă totuși acest lucru? Ce urmează de acum încolo? Ce-ar fi fost dacă spitalul, promis de prin 2007, pe vremea când ministru al sănătății era liberalul Eugen Nicolăescu, ar fi fost gata deja? Ne-ar fi ajutat azi?
Aproape identice
România are în plan construirea a trei spitale regionale de urgențe, la Iași, Cluj-Napoca și Craiova. Al nostru va avea 850 de locuri, celelalte, 849, respectiv 807. Proiectele sunt aproape identice, spitalele urmând să aibă aceleași secții, să arate practic identic și să coste cam la fel: câte o jumătate de miliard de euro. La Iași și Cluj-Napoca vor funcționa câte șase secții: pentru cap și gât, pentru torace, abdomen, traumatologie, medicină internă, ginecologie-pediatrie. În plus, heliport și parcare subterană pe nouă niveluri. Cel craiovean are mai puține locuri proiectate pentru că se și adresează unei populații mai reduse numeric decât cea din Moldova sau Ardeal. În schimb, va avea o secție în plus, față de cele deja menționate, respectiv o secție de oncologie. La Iași și Cluj-Napoca există deja spitale mari dedicate exclusiv oncologiei.
9 ani de aici încolo
Faptul că s-au semnat contractele de finanțare nu înseamnă că spitalele se vor deschide mâine-poimâine. De fapt, cum zice românul, mai e mult până departe. Deocamdată, pentru spitalul ieșean abia s-a lansat procedura de selectare a proiectantului, care va avea un an la dispoziție pentru a face toate planșele necesare. Pe urmă va trebui găsit constructorul care să facă lucrările. Pe urmă, furnizorul aparaturii și echipamentelor propriu-zise. Pe urmă, angajarea medicilor și asistenților. Ca să nu ne lungim, termenul de dare în folosință este de 9 ani de aici încolo. Știm sigur că proiectul va fi dus la bun sfârșit, pentru că sunt implicate și fonduri comunitare, deci va sta cu ochii pe lucrări și Comisia Europeană. Nu putem garanta că nu vor exista întârzieri. În general, Comisia acceptă prelungiri de până la doi ani. Maxim trei, în condiții deosebite. Una peste alta, un termen realist de dare în folosință este anul 2030-2031.
Vorbe de 13 ani
Dacă proiectul ar fi fost însă demarat în 2007, când a fost lansată ideea, spitalul nostru de urgențe ar fi fost deja gata. Nu chiar de multă vreme. Probabil abia i s-ar fi uscat varul de pe pereți, iar aparatele abia ar fi fost băgate în priză. Dar ne-ar fi ajutat? Nu de alta, dar după cum ați putut vedea, nu sunt prevăzute secții de boli infecțioase. Și totuși, răspunsul este un „da” hotărât. Și să vă spunem de ce.
Situația actuală
În momentul de față, în prima linie a luptei cu molima, se află două spitale: cel de Infecțioase, evident, și cel de Neurochirurgie. De ce acesta? Pentru că în ultimii patru ani, a beneficiat de investiții masive făcute de Consiliul Județean. De departe, este cel mai modern și mai bine echipat spital din Iași. Nu se pune problema să fie transformat într-un spital de boli infecțioase ad-hoc. În schimb, o parte a locurilor de terapie intensivă vor fi folosite pentru cazurile grave. Problema mare este însă cea a cazurilor medii. E vorba de oameni care trebuie ținuți internați timp de câteva săptămâni. Cu bolnavii identificați în câteva zile ai umplut spitalul de infecțioase. Și cu ceilalți ce faci dacă sunt cazuri prea serioase pentru a le trata cu paracetamol la domiciliu? Varianta luată în calcul acum vizează folosirea Spitalului de Recuperare. Acesta are un total de 530 de paturi și încă 20 pentru spitalizare de zi. Ei bine, aici ar fi fost de mare folos SRU. A, nu preluând bolnavi, firește. Dar cum?
Ce s-ar fi putut face
Conform proiectului, după darea în funcțiune a SRU, acesta a urma să preia personalul medical din spitalul „Sf. Spiridon”. Ce se va întâmpla cu clădirile acestuia, contează mai puțin în acest moment. Cert e că dacă SRU ar fi funcționat, „Sf. Spiridon” ar fi fost în curs de golire acum, cu excepția Clinicii Marele Ars și a câtorva secții care nu au caracter de urgență, cum ar fi cele de oftalmologie, endocrinologie sau hematologie. Din cele 1.150 de paturi existente, ar fi fost deci disponibile măcar vreo 850, adică echivalentul celor transferate la SRU. Parcă altfel discutam dacă la cele 530 de paturi de la Recuperare puteam adăuga 850 de la „Sf. Spiridon”, nu? Uite de-aia e bine să te ții de promisiuni și să faci la timp ce ai zis că faci. Nu știi când îți prinde bine.