Aflat la vârsta senectuţii, cea generatoare de amplu timp de reflecţie asupra vieţii, Constantin Simirad a scris o nouă carte, „Acta est fabula”, ce a fost lansată zilele trecute la BCU Mihai Eminescu. Fostul primar şi preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi are în spate o operă literară bogată, celebre fiind, printre altele, cele două volume de proză scurtă numite „Audienţe în aer liber”, romanul „Bordura de ipsos” şi „Izgoniţii din rai”, un volum care reuneşte peste o sută de povestiri având ca subiecte întâmplări şi personaje reale şi imaginare din România şi Cuba. Cum jurnalul unui scriitor invită la indiscreţia cititorului, am aruncat şi noi o privire în paginile sale.
– Nu pot nega nici măcar în faţa propriului meu jurnal intim că, uneori, mă încearcă un dor de Cuba, patria în care mi-am desăvârşit abilităţile diplomatice. Fascinant tărâm al Caraibelor, Cuba a rămas în inima stiloului meu scriitoricesc prin fantasmele pe care doar o insulă mustind a Havana Club le poate aduce în ajutorul unui prozator. Uneori, regret că nu mi-a plăcut niciodată să folosesc astfel de adjuvante în creaţia mea literară, precum au făcut-o alţi trăitori celebri ai Cubei, şi-l menţionez aici doar pe bătrânul Hemingway. Apropo de Ernest, îmi aduc aminte cum spiritul său m-a vizitat aseară în timp ce, legănându-mă ca Faulkner în şezlongul din pridvorul casei, creionam câte gânduri literare. Am stat de vorbă cu bărbosul vreo jumate de oră, timp în care am avut plăcuta surprindere de a afla că spectrul său vizitase şi Bojdeuca din Ţicău unde, crezând că are de-a face cu spiritul lui Creangă, a petrecut o noapte cu holograma acestuia. Săracu’ Hemingway, nu e deloc la curent cu noile tehnologii. Dar de-ajuns cu clasicii mai mult sau mai puţin în viaţă. Aş vrea să mă apuc de o nouă carte, dar încă nu am o idee precisă. Înainte mă mai inspiram din viaţa politică, dar acum zău dacă se mai întâmplă ceva interesant! Am scos acum de sub tipar „Acta est fabula”, dar e mai mult o carte tristă, despre dezamăgirile avute din anii 90 încoace. M-ar îmbia gândul să scriu şi ceva mai vesel, că doar sunt un om hâtru, am ceva din vâna şi umorul lui Creangă şi e păcat să nu mă folosesc de aceste calităţi. Cine ştie, poate că de sărbătoarea împăraţilor Constantin şi Elena voi primi şi eu cadou o idee, un subiect, un pont ceva… Dacă nu, îl chem pe Fidel Castro la masă, să mai depănăm amintiri din Havana. Acum are timp din belşug, sper că şi trabuce. Iar dacă vine şi Hemingway, poate facem şi un poker împreună. Ca între bătrânii marinari din porturile uitate de lume şi de timp. Hopa, hai că-mi vine inspiraţia!