Pas cu pas, vorba unui clasic în viață, ne apropiem de alegerile locale ce vor avea loc pe 27 septembrie. Deja partidele au intrat în vânzoleala specifică pregătirilor de campanie electorală, iar numărul comunicatelor nervoase la adresa adversarilor politici apărute în presă și pe internet s-a înmulțit. Campania electorală de acum s-ar putea să fie diferită față de cele anterioare. Lumea s-a plictisit de aceleași promisiuni rostogolite de la un ciclu electoral la altul și așteaptă soluții. Nu de alta, dar cam toate partidele au promis de-a lungul timpului aceleași lucruri pe când erau în opoziție și le-au cam uitat atunci când au ajuns la putere. Noi vom enumera în cele ce urmează principalele probleme ale municipiului și județului. În ce măsură soluțiile propuse de partide vor fi credibile, veți decide dumneavoastră. Veți avea ștampila în mână, deci cumpăniți bine pentru că vă decideți viitorul pentru următorii patru ani.
În topul listei: poluarea
Poluarea este una dintre marile probleme ale Iașului nostru, iar pandemia cu care ne confruntăm a scos-o în evidență. În perioada stării de urgență ați simțit, desigur, că respirați alt aer, odată cu dispariția mașinilor de pe străzi. Deodată, la orele de vârf am putut chiar vedea dealul Repedea altfel decât prin eterna ceață de smog. Aerul a început să redevină sufocant de îndată ce activitatea economică a revenit oarecum la normal și cu ocazia asta s-a văzut că problema nu a dispărut definitiv. Iașul este în continuare unul dintre cele mai poluate trei orașe ale țării. Mai exact, suntem tot pe locul doi, după București, indiferent ce ar spune un candidat sau altul. Iar măsurile concrete de reducere a poluării, începând cu scoaterea traficului greu din oraș și terminând cu extinderea spațiilor verzi, întârzie.
Trafic auto sufocant
Poluarea se leagă direct și este rezultatul altei probleme nesoluționate a orașului: traficul rutier. În Iași sunt mai multe mașini decât locuințe, iar asta se simte. S-a vorbit într-o vreme de introducerea unui sistem inteligent de management a traficului. S-au semaforizat 90 de intersecții, s-au montat 72 de automate de dirijare a circulației și peste 600 de detectori de vehicule, s-au montat camere video și a fost înființat un dispecerat special pentru coordonarea traficului. Sistemul a fost proiectat în 2010 și a fost recepționat în 2016, dar nu a fost pus în funcțiune niciodată complet. Adică, s-a încercat la un moment dat, experimental, la intersecția dintre strada Arcu și strada Gării. Au fost pornite echipamentele, iar traficul a fost dat efectiv peste cap. Ambuteiajele produse au forțat Primăria să închidă echipamentele, care nu au mai fost repornite. Problema a rămas. Soluționarea este încă în aer.
Reglementarea strictă a urbanizării
Iar problema traficului tinde să se accentueze pe zi ce trece, pe măsură ce se construiesc noi blocuri, prin toate colțurile orașului și mai ales prin zonele centrale și semicentrale. Lipsa unui Plan Urbanistic General și construcțiile absolut haotice conduc la un trafic din ce în ce mai aglomerat dar și, mai important, la împiedicarea unei dezvoltări urbanistice unitare și armonioase. Reglementarea strictă a urbanizării Iașului este o problemă de prim rang, dar până acum nu am auzit niciun candidat care să ofere soluții. În afară de clasica „soluție” de genul „nu mai emitem nicio autorizație de construire”.
Accentul pe drumuri
La județ există de asemenea restanțe, dar și probleme vechi care nu au fost încă abordate. Drumurile județene au reprezentat în fiecare campanie atât o sursă de promisiuni, cât și una de arme împotriva adversarului. Avem una dintre cele mai extinse rețele de drumuri județene, acestea totalizând aproximativ 1.000 km. Evident, simpla întreținere a acestora reprezintă o mare problemă pentru oricine conduce Consiliul Județean. Modernizarea lor este marele cui al administrației noastre. Puține drumuri au fost asfaltate înainte de 1989. Majoritatea erau din piatră spartă sau chiar pământ. Or, așteptările ieșenilor sunt altele, după 30 de ani. Un program clar de reabilitare a lor, cu termene precise și angajamente ferme încă nu a fost asumat și implementat deocamdată.
Relansarea modernizării
Aeroportul, marea mândrie a județului până mai ieri este în suferință. În ultimii ani, au dispărut numeroase curse externe, iar lucrurile nu par să se îmbunătățească. Criza provocată de coronavirus a adâncit problema. E drept, înființarea sau desființarea unei curse reprezintă o decizie pur comercială luată de o companie aeriană în funcție de numărul estimat de pasageri. Dar există și pârghii care pot fi apăsate de conducerea aeroportului și de cea a județului, facilități care pot fi acordate și reduceri de taxe care pot fi introduse. În fond, prima cursă externă de pe aeroportul nostru, Iași – Viena, înființată în 2005 a apărut ca urmare a unei decizii politice și a unui lobby intens făcut pe lângă o companie aeriană. Nu eram membri UE, nu se dădeau ieșenii peste cap să viziteze palatul Schönbrunn, dar cursa a fost înființată. Și rezistă și azi, chiar dacă nu e ieftină.
În continuă schimbare
Dezvoltarea muncipiului a depășit în ultimii ani limitele administrative ale Iașului. Mii de ieșeni locuiesc în vreuna dintre comunele din apropierea Iașului, dar muncesc în oraș. De fapt, această rază de influență a orașului a crescut în ultima vreme la peste 30 km. Se construiesc blocuri până și în Bălțați pentru navetiști. Cu toate acestea, nu există niciun plan integrat de dezvoltare a Zonei Metropolitane, iar aceasta a rămas până acum doar pe hârtie. Nu există un transport în comun serios pentru navetiști. Nu există nicio sincronizare între dezvoltarea urbanistică a comunelor Miroslava sau Ciurea, de exemplu, și traficul auto spre și dinspre municipiu. Prezentarea unui plan concret pentru ca Zona Metropolitană să se dezvolte și să funcționeze unitar și, mai ales, aplicarea lui, ar putea fi marele pariu. Iașul nu mai e o simplă reședință de județ, ci un organism viu.