Te ajută să slăbești. Te face fericit. Îți întărește oasele. Îți asigură necesarul de vitamina D. Reduce riscul de cancer. Crește încrederea în sine. Îți prelungește viața. Te ajută să-ți faci prieteni. Și altele. E o scurtă listă a beneficiilor aduse de jogging. Adică acea alergare ușoară, în pas săltat pe care ați văzut-o sigur, dacă nu pe străzi, cel puțin prin parcuri. Jogging-ul e o adevărată modă în străinătate, dar începe să prindă din ce în ce mai mult și la noi. Firesc, pentru că toți ne dorim să trăim sănătoși până la 100 de ani. Iar jogging-ul e cel mai ieftin sport cu putință. Bun, dar unde alergăm în Iași?
Suprafață elastică
Eh, aici e o problemă. Nu sunt foarte multe locuri sau trasee, iar amenajările dedicate acestui sport sunt ca și inexistente. Vom discuta posibilitățile pe rând, cu plusurile și minusurile lor. Bineînțeles, cea mai bună opțiune este, de departe, stadionul. Are marele avantaj că are pistă specială pentru atletism. Suprafață lejeră, elastică, exact cum este mai plăcut pentru picior. Stadionul este deschis publicului, deci poți alerga și dimineața devreme, după cum recomandă medicii, și seara târziu, dacă te mai țin încheieturile după serviciu. E un loc accesibil, venind de oriunde din oraș. Legăturile de transport public cu zona Copoului sunt numeroase, după cum bine știți. E și un loc în care poți întâlni alți pasionați de jogging și să faci sport cu ei în mod organizat. Dezavantajele decurg însă tocmai din avantaje. În general, stadionul este destul de aglomerat. Nu că nu ai avea loc de alergătură, dar poate nu ții neapărat să-ți dai coate cu alții. În plus, poate fi puțin jenant pentru un alergător obișnuit să vadă niște atleți infatuați, mândri de forma lor fizică și care se uită chiorâș la tine cum îți salți burta.
![\"\"](\"https://www.ieseanul.com/wp-content/uploads/2018/07/botanica-7.jpg\")
Cel mai frumos loc
Grădina Botanică e cel mai frumos loc de alergare și mulți ieșeni îl preferă. Răcoare, aer curat, păsări, flori. E genul de loc în care fugi pur și simplu pentru a te simți bine în sânul naturii. Dată fiind suprafața Grădinii Botanice, ai la dispoziție o multitudine de trasee, pe oricare dintre aleile acesteia. Mulți preferă zona carosabilă de lângă lac, doar că pe acolo trec și mașini. Or, alergi tocmai pentru a scoate fumul de eșapament înghițit peste zi, nu? Apoi, iluminatul este deficitar, deci dacă vă e teamă de întuneric, e o problemă. Mai există un mic dezavantaj, acela că nu poți alerga decât în timpul programului de lucru al grădinii, adică de la 9.00 la 20.00. În rest, porțile sunt închise. Totuși, vă vindem un pont în această privință: intrați în Grădină în timpul programului, iar de ieșit ieșiți când vreți, dar pe lângă cimitirul mănăstirii construită de Vasile Lupu. Acolo este o alee pe care încape și o mașină, la o adică, care te scoate pe aleea Mihail Sadoveanu, oleacă mai la deal de intersecția cu strada Ursulea. De acolo, încă o jumătate de kilometru de alergare la vale și ajungi la rond Agronomie.
Întuneric și haite de câini
Zona Ciric – Veneția este și ea preferată de mulți alergători. Din nou, e vorba de aer curat, mai ales în timpul săptămânii. Trotuarul este delimitat de stradă cu popi metalici, deci nu prea ai a te teme de mașini. În schimb, bezna transformă locul într-o pădure destul de sinistră în timpul nopții. Nu mai vorbim de riscul real al întâlnirii cu o haită de câini vagabonzi. Sunt destul de mulți pe acolo și sunt cunoscute câteva cazuri grave de atac asupra trecătorilor. Apoi, Ciricul este destul de departe de legăturile de transport public, dacă facem abstracție de singura cursă de autobuz care îl leagă de oraș. Dacă ieși din Ciric pe Moara de Vânt, ai ceva de mers până în Tătărași sau Târgu Cucu. Dacă ieși prin Tătărași, iar ai ceva de mers până ajungi la un autobuz. Complicat.
Zonă poluată
Ultimul traseu de care vom vorbi astăzi e poate și cel mai folosit: Splai Bahlui. Este accesibil, central și destul de acceptabil ca traseu de alergare. Asta, dacă nu ai nimic împotriva pavelelor din ciment, care provoacă senzații destul de neplăcute unui alergător ocazional. E o suprafață dură, pe care ajungi să-ți simți și tălpile, și gleznele, și genunchii. În schimb, noaptea este bine luminat, ceea ce reprezintă un avantaj real față de alte trasee mai plăcute. Problema este tocmai faptul că Bahluiul trece prin centrul orașului. E o zonă poluată, iar fumul mașinilor se așază cu precădere în zonele joase. Așa cum e și splaiul.