Când vine vorba de cine a făcut Iașul să fie Iași, există în general trei variante de răspuns, în funcție de epoca la care se gândește vorbitorul. Unii se gândesc la primarul Ioan Manciuc, în timpul căruia s-a construit o bună parte din actualul Iași. Nouă ne displace personajul, pentru că a distrus din vechiul Iași mai mult decât reușiseră bombardamentele sovietice din 1944. Alții se gândesc la primarii de acum un secol și mai bine, precum Vasile Pogor, Nicolae Gane sau Scarlat Pastia. Cei mai pasionați de Evul Mediu își aduc aminte de ctitoriile lui Vasile Lupu: noua Curte Domnească, Trei Ierarhi, iazul domnesc de pe locul unde se ridică astăzi Palas. Foarte puțini se gândesc că, la urma urmei, Iașul nici măcar cu Vasile Lupu nu a început, iar de multe ori acesta a construit peste temeliile puse de alții. O curte domnească exista deja la Iași pe vremea lui Alexandru cel Bun, biserica Trei Ierarhi a fost construită probabil peste ruinele unui locaș mai vechi, iar celebrul iaz, descris entuziast de călătorii epocii, cum a fost Paul din Alep, exista și el de pe vremea… altuia. Despre el și despre variantele sale moderne vom povesti puțin astăzi.
Un râu curge prin canalizare
Ca oraș, Iașul avea la începuturile lui o poziționare destul de ciudată, mărginit spre sud și vest de Bahlui, iar spre nord și est de râul Cacaina. Ambele sunt râuri de câmpie, cu un curs liniștit și plin de meandre. Partea proastă e că dacă plouă, albia este prea puțin adâncă pentru a prelua apa, așa că râul dă pe de lături. De aici a apărut și necesitatea regularizării. Cacaina, care e de fapt un pârâu, a fost regularizată pe vremea lui Manciuc, când a fost construit barajul de la Cârlig, iar râul a fost deviat prin canalizarea Iașului. Cu Bahluiul a fost altă treabă, pentru că atunci când se enervează, are un debit destul de important. Pentru a proteja târgoveții așezați în luncă, un domn al Moldovei a construit un zăgaz de piatră, peste care a aruncat un pod, actualul Pod Roș. Zăgazul era nou pe vremea lui Petru Șchiopu, dar nu el l-a construit, ci un predecesor. Care anume, nu se știe, dar se poate bănui. Ion Vodă cel Cumplit a fost prea ocupat să se lupte cu turcii, pentru a-i mai arde de construcții edilitare. Cel mai probabil, prima sistematizare a Bahluiului a fost lucrarea lui Bogdan Lăpușneanu, fiul mult mai cunoscutului său tată.
Transformările râului
De ce au construit însă voievozii Moldovei amenajarea chiar sub zidurile Curții Domnești? Se știe doar că orice baltă e prasilă de țânțari. Ce le-a trebuit? În afară de a proteja sudul orașului de inundații, domnii voiau să se și relaxeze, iar Vasile Lupu a dus ideea la superlativ. Sistematizarea Bahluiului a însemnat amenajarea de locuri de pescuit, debarcader, caiace pentru plimbări sub clar de lună și tot așa. Iar ideea a rămas, doar că în aer. Toate lucrările făcute ulterior, regularizarea și adâncirea albiei făcute de Mihalache Sturdza sau construirea barajelor de la Podu Iloaiei sau Pârcovaci au avut doar rolul de a stopa inundațiile, de a amenaja iazuri de pește sau de a asigura apă potabilă.
„Apărătorii Patriei”
Șesul Bahluiului a fost prevăzut, în perioada comunistă, ca loc de extindere a cartierelor de blocuri ale Iașului. Așa-numitul cartier „Apărătorii Patriei”. Nu avea să fie ridicat niciodată, dar nu pentru că a venit momentul 1989, ci pentru că zona nu este favorabilă construcțiilor. Niște hale fără subsol se pot face, dar să ridici blocuri de 10 etaje într-o zonă de luncă mlăștinoasă implică cheltuieli prea mari pentru a merita.
Ecluză în Metalurgie
Mult mai fezabilă este însă amenajarea Bahluiului în scop de agrement, după modelul Ciricului. A existat o idee de construire a unor ecluze în Metalurgie, pentru a transforma Bahluiul până în Podu Roș într-un fel de lac, dar ideea a rămas pe hârtie. Cumva, mai bine. Ar fi arătat ciudat un dreptunghi de apă într-una din cele mai poluate zone ale Iașului. Să te tot plimbi pe malul lacului, cu sute de mașini trecând pe strada de alături în fiecare minut!
Plan interesant
Pe când se lucra la redactarea Planului Integrat de Dezvoltare a Polului de Creștere, a fost organizat și un concurs de soluții pentru amenajarea cursului Bahluiului prin oraș. Concursul nu s-a încheiat cu premii, n-am putea să vă spunem de ce, dar au fost arhitecți care chiar au venit cu idei. Una dintre ele chiar ne-a plăcut, personal. În linii mari, însemna amenajarea întregului curs din oraș al râului. Terenul din dreptul complexului ERA urma să fie destinat promenade și agrementului. La intrarea în Iași de la Antibiotice se propunea amenajarea unui lac ce urma să fie folosit pentru alimentarea cu apă a întregii amenajări ulterioare. Albia se lărgea la 20 de metri pe toată lungimea sa, fiind amenajată ca spațiu verde, locuri de joacă, terenuri de sport, trasee de promenadă sau spații comerciale, în funcție de terenul disponibil.
Insulă de agrement
În dreptul capătului cartierului Dacia, Bahluiul face o curbă la stânga, iar apoi încă una, la dreapta, aproape de puntea pietonală care dă spre zona Cicoarei. Proiectul prevedea tăierea acestei curbe, rezultând o insulă de agrement. În triunghiul format la confluența cu pârâul Nicolina era prevăzută o nouă acumulare de apă, peste fostul stadion Constructorul, până spre Ștrand. De la podul Mircea până în Podul de Piatră se dorea acoperirea râului, rezultând un pietonal care să unească cele două cartiere, Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun. La ieșirea spre est din oraș urma să fie amenajat un nou lac, navigabil. Cât ar costa? Vorba aia, e un proiect neprețuit. Nu au fost făcute estimări, dar probabil ar ajunge la ordinul zecilor de milioane de euro. Ideea în sine nu este chiar nouă. Ea a mai fost vehiculată, mai ales în contextul proiectului Prutului navigabil. De când se tot vorbește de el, a și fost lăsat baltă. În schimb, Prutul a fost făcut navigabil de basarabeni, până la Ungheni. Ce-ar fi dacă am merge cu barca de la Antibiotice la vale, până la Jijia, de acolo în Prut și mai departe, până la Galați?