De la ultimele discuții pe marginea brandului de turism al României, alea cu oaia și frunza, ne tot întrebăm dacă și cui folosesc. N-am văzut până acum niciun studiu, guvernamental sau nu, care să indice în ce măsură numărul turiștilor care vin în România au fost atrași de brandul cu frunza și munții sau dacă măcar l-au văzut pe undeva înainte de a veni în țara lui Dracula. Între noi fie vorba, pe niciun site mai de Doamne-ajută dedicat turismului nu am văzut celebra frunză a Elenei Udrea. Firește, cu excepția site-urilor contractate de Ministerul Turismului. Dimpotrivă. Pe un site precum absolutetravel.com, singura referință la România era la un material intitulat „Călătorie de lux în Ungaria”. Țara noastră era menționată printre vecinii vecinilor noștri. Pentru classicjourneys.com, România nu există deloc. Cu toți munții noștri, nici tektravel.com, site specializat în destinații pentru cicliști, nu ne menționează. Un altul, coxandkings.co.uk, prezintă pe o hartă a României doar două orașe: București și Sibiu, iar nicio destinație turistică nu este detaliată în vreun fel. De fapt, nici măcar nu este menționată. Bun, dar dacă așa se prezintă România, ca țară, numele Iașului nostru are vreo șansă să treacă măcar prin mintea unui turist străin?
2% din totalul național
Paradoxal, Iașul este destul de prezent. Nu în textele de prezentare de pe site-urile de specialitate, ca destinație pentru un vizitator al României, ci în comentariile de pe site-uri, bloguri și forumuri. La urma urmei, chiar dacă nu există pentru cele mai importante site-uri de profil, Iașul atrage și el câteva zeci de mii de turiști străini, chiar și rătăciți. Anul trecut, de exemplu, au fost 50.800, cam 2% din totalul național. Numărul turiștilor ne-a plasat pe locul 12 între județele țării. Mai mult, majoritatea, respectiv 57,6% au venit la Iași cu afaceri sau pentru a participa la congrese, conferințe, cursuri, târguri și expoziții. Doar 13.225 de turiști, adică un sfert din total, au venit aici în vacanță. Firește, ne referim doar la turiștii nerezidenți, nu la studenții străini sau la expații multinaționalelor, care fac naveta între Iași și țara de origine. Așadar, ce vor turiștii străini care ajung la Iași? Găsesc ce caută? Ce nu le place? Și ce culoare ar trebui să aibă covorul pe care să-l așternem în fața lor la coborârea din avion, pentru a-i convinge să mai vină o dată și să-și cheltuiască banii aici?
Urmașii evreilor
În afara străinilor veniți la Iași cu afaceri, o categorie specială, importantă numeric, de turiști este reprezentată de urmașii evreilor din Iași sau din județ. În general, aceștia vin pentru a-și regăsi rădăcinile și a curăța de buruieni mormintele bunicilor și străbunicilor. Se știe cât de puternic este cultul strămoșilor la evrei și cât de importante sunt pentru ei mormintele generațiilor trecute. Alții vin să vadă locurile legate de Pogromul din 1941, de obicei la sfârșitul lunii iunie. Între noi fie vorba, cam jumătate din evreii care ajung la Iași sunt de fapt în drum spre Hârlău. Orașul a fost singura localitate din Moldova din care evreii nu au fost evacuați în 1941, primarul Ioan Agapie opunându-se ferm ideii ca jumătate din populația Hârlăului să fie alungată. Ca urmare, și mulți dintre evreii emigrați în anii ’60 în Israel erau din Hârlău. Acum, urmașii lor vin să vadă de unde au plecat. Și de regulă întreabă unde se pot caza peste noapte și ce mijloace de transport există spre Hârlău.
Câteva exemple
Tot din categoria rătăciților fac parte cei care ajung la Iași doar pentru că de pe aeroportul din Suceava nu sunt încă destule zboruri cu străinătatea. Sunt cei care spun ceva de genul „Ajungem în Iași pentru a sta o zi, înainte de a merge spre mănăstirile pictate. Sunt câteva pe care vrem să le vedem. Știe cineva un ghid sau un șofer care să ne preia și să facă un tur de oraș cu noi?”. Ăsta era un turist din Los Angeles. Tipic american, între ora aterizării avionului la Iași și ora plecării trenului spre Suceava, voia să mai bifeze un oraș. Alții se îndreaptă, tot via Iași, spre Basarabia, cramele Cricova fiind destinația preferată. Interesant este că aceștia confundă de regulă Moldova de dincoace cu cea de dincolo de Prut, așa că cei care le răspund le precizează uneori că e vorba de țări diferite, iar ca străin îți trebuie pașaport ca să treci „dincolo”. De exemplu, un polonez sau poate o poloneză, că avea un nume prea scrâșnit din dinți, iar din poză nu ne-am dat seama dacă era o fată sau un tânăr blond cu plete, spune că vine pentru câteva zile în Iași. „Vreau totuși ca în weekend să vizitez zona înconjurătoare. Mă gândeam să fac o excursie de o zi la Cricova, să văd hrubele. Nu vreau să închiriez o mașină. Îmi poate spune cineva dacă se organizează excursii cu autobuzul?”. Omul a fost puțin decepționat când a aflat că nu ajungi așa ușor de la Iași la Cricova.
Nu-s detalii
Lipsa informațiilor este principala problemă pe care o invocă potențialii turiști străini veniți în Iași. Site-urile noastre cu profil turistic, inclusiv cele destinate străinilor, cuprind două tipuri de informații, mari și late: atracțiile turistice și posibilitățile de cazare. Nimic despre legăturile cu alte orașe, precum ați văzut în exemplul de mai sus. Nimic despre servicii banale, cum întreba o biată englezoaică disperată. Nu dădea detalii precise, dar își pătase o rochie de care avea nevoie urgent și se afla în situația imposibilă de a nu avea unde să o dea la curățat. A, să nu uităm: era cazată într-un hotel din centru, dar recepționerele știau engleza cam cât știa ea româna, iar când în cele din urmă s-au înțeles, au ridicat din umeri. Nici ele nu știau unde să o trimită.
Mici păcăleli
Pe vremuri, fiecare unitate socialistă de comerț sau servicii avea o așa-numită „Condică de reclamații”, atârnată la loc vizibil, unde puteai măcar să-ți verși năduful, dacă tot nu puteai schimba nimic. Acum, nici asta nu prea este. De exemplu, un evreu din Rehovot a venit pentru câteva zile la Iași și și-a închiriat o mașină de la o cunoscută firmă de profil. „Mașina pe care mi-au dat-o avea cauciurile chele, printre altele. Știe cineva unde pot reclama acest lucru?”. Făcând haz de necaz, Jack preciza că fata de la firmă era foarte drăguță, așa că nu a fost atent la detalii când a luat mașina. În orice caz, nu la detaliile tehnice ale automobilului. E drept, în orice hotel vezi scris mare numărul de la Oficiul pentru Protecția Consumatorilor. Dar ați încercat vreodată să dați un telefon și să vorbiți engleza? Nu zicem și de alte limbi. E o experiență amuzantă, vă asigurăm. Unul din răspunsurile primite a fost de genul „Ce cauți la Iași? Știi ce frumos e Sibiul?”.
Pentru bagaje
O sârboaică din Belgrad a căutat în disperare un loc unde să-și depoziteze bagajele pe durata șederii în Iași. Cu greu a putut afla că există unul la gară, dar niciun detaliu despre el. La Gara de Nord, biroul de bagaje are casete securizate, de diverse dimensiuni. Modelul e cumva asemănător celui aplicat la Kaufland sau Decathlon, doar că pe bani. De biroul de bagaje de la Iași, spre rușinea noastră, nu știm dacă funcționează după același sistem, dar puțin probabil. Cel din Gara de Nord e un proiect pilot.
Nici ghizi specializați
Cu greu se pot găsi la noi până și ghizii specializați. Genul ăla pe care să-l închiriezi timp de o zi, să-ți arate ce e de văzut și să te urce înapoi în avion. E constatarea unui alt american, din Texas. Într-adevăr, noi suntem obișnuiți cu un stil de turism ceva mai așezat, gen tabără sau sesiune de tratament balnear, nu cu cel în viteză. Apropo de informații, unele dintre cele puține disponibile îi bagă în ceață pe turiști. Un sloven, Socca, și-a planificat o vacanță în România, urmând să treacă pentru câteva ore prin Iași. „Am observat că biserica Trei Ierarhi e închisă între 12 a.m. și 3 p.m. Cred că e exact intervalul în care voi fi în Iași. Chiar e închisă?”, întreba nedumerit bietul Socca. Pare-se că la el nu-ți închide nimeni ușa în nas în miezul zilei, când vrei să vizitezi un obiectiv turistic.
Locuri de cazare
Bun, s-a tot vorbit în ultimii ani de Iași ca placă turnantă între est și vest, ca punte de legătură și tot așa. Dar chiar toți vin numai ca să plece? Nu chiar. Unii, precum acel Jack de mai sus, vin să stea. Între aceștia, există două categorii. Unii, precum James W., un american din New Orleans, avea planificat chiar să stea o lună întreagă în oraș. „Să caut un apartament cu chirie sau o pensiune? Dacă e pe alese, aș prefera un apartament bine aranjat. Când plec din Iași pentru câteva zile, să închiriez o mașină sau să folosesc trenul, pentru destinații precum Bacău sau Piatra Neamț?”. Din nefericire pentru el, nimeni nu a putut să-i recomande un site în engleză de pe care să-și poată alege apartamentul dorit. Tot pe linia asta, mulți turiști din categoria celor veniți în vacanță evită hotelurile. Nu atât din cauza prețurilor, pentru că totuși unul din atuurile noastre este că suntem percepuți ca un oraș ieftin, ci pentru că e trendy să nu apelezi la multinaționale. Aceștia s-ar caza cu plăcere la pensiuni, în ideea de a ajuta micile afaceri de familie. Aici putem da drept exemplu un alt sloven, Marcico, venit cu soția sa la Iași. Fata era cam în luna a 7-a, dar nu te pui cu cheful lor de călătorii, nu? Omul era fericit că găsise o pensiune la care recepționera vorbea o engleză curată, mult mai bună decât a lui. Din păcate, pare să fi fost o excepție, fiind vorba de o pensiune din apropierea Palas.
Ca o concluzie
Pentru concluzii, o lăsăm să vorbească pe Marbella, din Spania. A stat 8 zile în țara noastră, prin Iași fiind doar în trecere. „Bile negre: drumuri proaste, șoferi proști (unii, nebuni de-a dreptul), servicii nu prea prietenoase în majoritatea magazinelor și restaurantelor, ambuteiaje în trafic, prețuri nesimțite în aeroporturi. Nu găsești mare lucru de cumpărat – ouă pictate, linguri de lemn sculptate, fețe de masă, ștergare și cam atât”. Ăștia suntem, dincolo de turismul dentar, pe care îl remarcau mulți.