În piesa lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, e o scenă în care polițistul Pristanda îl anunță pe prefectul Tipătescu că e chemat la telegraf de „toți cei 7 miniștri în păr”. De curiozitate, am verificat. La 1884, când se petrece acțiunea, Guvernul cuprindea 8 ministere, dar I.C. Brătianu și Dimitrie Sturdza țineau câte două ministere, iar Brătianu era și prim-ministru. Deci, de fapt, erau doar șase miniștri mari și lați. Timpurile s-au schimbat, statul a început să se ocupe de mai multe lucruri, au apărut probleme noi și prieteni politici de mulțumit, așa că și structura Guvernului s-a tot umflat. Câte un ministru a fost prins cu ocaua mică, câte un Guvern a trebuit să plece în urma unui scandal public, așa că cu greu găsim un ministru care să-și fi dus mandatul până la capăt. Iar prim-miniștrii care să fi stat 4 ani în funcție pot fi numărați pe degetele unei mâini. Guvernul Brătianu de care am amintit mai sus, a ținut 8 ani, dar a fost o excepție. De fapt, instabilitatea politică este una dintre trăsăturile de bază ale democrației. Vom încerca să vedem azi, împreună, câți prim-miniștri și câți miniștri s-au plimbat prin scaune în ultimii 30 de ani. Nu suntem siguri că vom și reuși. Subiectul e cu atât mai actual cu cât, acum, un nou Guvern e în chinurile facerii.
17 prim-miniștri
Formal, de la Roman la Orban, România de după 1989 a avut 17 prim-miniștri, fără a pune la socoteală și interimarii. Cu tot cu ei, au fost aproape 30 guverne. Cu tot cu remanieri, peste 30, pentru că din punct de vedere politologic, un Guvern remaniat este considerat un Guvern nou. Iar miniștri, vorba cântecului, au fost „fără număr, fără număr”.
Guverne mari
Primul premier post-revoluționar, Petre Roman, a condus țara mai puțin de doi ani, din decembrie 1989 până în octombrie 1991. Dar în acest scurt interval, de fapt au funcționat trei guverne Roman. Primul era imens, preluând practic structura guvernelor comuniste de până atunci. Aveai un ministru pentru industria ușoară, altul pentru industria construcțiilor de mașini, încă unul pentru industria lemnului și tot așa. În total, în primul Guvern de după 1990 erau patru viceprim-miniștri și 28 de miniștri „plini”. Mai erau și 10 secretari de stat cu rang de ministru, dar nu-i mai punem și pe ăștia la socoteală, pentru că nu participau la ședințele de Guvern decât invitați când și când. Guvernul Roman I a condus țara până în iunie 1990, la mineriade. În total, a avut 34 de miniștri, cu tot cu schimbările care au avut loc în cele șase luni de existență. Al doilea Guvern Roman a avut tot 28 de ministere, dar și doi miniștri secretari de stat cooptați ca membri. Până în aprilie 1991, s-au perindat 30 de miniștri. Ultimul Guvern Roman, cel dărâmat de mineriada din septembrie 1991, a fost ceva mai restrâns, având doar 24 de miniștri. Mă rog, 25, pentru că ministrul agriculturii și industriei alimentare, Ioan Țipu, a murit în timpul mandatului. În total deci, 87 de oameni au ocupat funcția de ministru în nici doi ani. Cam cât un sfert din numărul deputaților.
Guvern pestriț
Teoretic, Roman ar fi trebuit să fie prim-ministru până la alegerile generale din septembrie 1992. N-a apucat, locul fiindu-i luat de Theodor Stolojan. A fost prim-ministru doar un an, dar de atunci a rămas cumva cu imaginea tehnocratului bun la toate. Guvernul lui a fost unul stabil, deși era destul de pestriț din punct de vedere politic. În el se regăseau 19 membri FSN, PNL, PDAR, PER, ba și independenți.
Mandat întreg
Guvernul Văcăroiu a fost primul de după 1990 care și-a dus mandatul de patru ani până la capăt. Dar știți cum se spune: afară-i vopsit gardul, iar înăuntru… Cele 21 de ministere ale Guvernului Văcăroiu au avut în total 45 de titulari. La Ministerul Culturii, de exemplu, s-au perindat prin fotoliu 6 miniștri diferiți. La Comunicații, alți cinci.
Instabilitate
Perioada 1996-2000, în care țara a fost condusă de Convenția Democrată, cu PNȚ-CD ca vioară întâi, a fost una de scandal politic constant. În patru ani au depus jurământul ca premieri Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu. Ba și doi interimari, Gavril Dejeu și Alexandru Athanasiu. Ca miniștri, au pus mâna pe biblie și pe Constituție nu mai puțin de 91 de oameni. Unii, evident, de mai multe ori. Nici Guvernul Adrian Năstase, al doilea care a durat patru ani, nu a fost de fapt mai stabil ca celelalte. Pe cele 30 de posturi de ministru din acest Guvern au trecut în total 50 de titulari.
Sute de miniștri
Și așa mai departe. Ca să n-o mai lungim, vă mai menționăm doar premierii ce au urmat, din 2004 încoace: Călin Popescu-Tăriceanu (cu două guverne totalizând 62 de miniștri), Emil Boc (două guverne, Boc I și Boc II cu 51 de miniștri), Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta (în patru rânduri în doar trei ani), Dacian Cioloș, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Viorica Dăncilă și Ludovic Orban. Ca interimari au funcționat Cătălin Predoiu, Gabriel Oprea, Sorin Cîmpeanu, Mihai Fifor și, ultimul pe listă, Nicolae Ciucă. În total, s-au ocupat în 30 de ani de problemele din diverse sectoare, aproximativ 700 de miniștri. Dacă aveți oleacă de răbdare, vă vine rândul și dumneavoastră.