De când cu pandemia asta nenorocită, am ajuns să trăim și să ne mișcăm într-un centru atât de restrâns, încât mai-mai să nu mai știm nici pe ce lume ne aflăm. Da, știm, există televizor, există Facebook, există internet, dar la ce să-ți mai bați capul cu ce se întâmplă în Samoa de Vest sau în Germania, dacă nici din casă nu poți ieși fără șapte rânduri de ștampile? Noroc de relaxare, că am început oleacă să ne scoatem capul din carapace și să ne uităm în jur. Iar cum inima noastră se adapă din lacrimile Prutului, prima direcție în care ne-am uitat a fost, evident, spre est. Asta și pentru că, dacă aici e un an mort din punct de vedere politic, fără alegeri și cu scandalul dintre Putere și Opoziție în limite normale, „dincolo” se trăiește intens de astă toamnă. Dar intens rău de tot, nu alta. Cam cum era la noi la începutul anilor ’90, dar parcă mai dihai. Despre ce se mai întâmplă în Republica Moldova vom vorbi și noi în cele ce urmează.
Schimbare de macaz
În noiembrie anul trecut, în Republica Moldova au avut loc alegeri prezidențiale. Noi eram ocupați cu alegerile noastre locale și generale, așa că nu prea ne-am uitat peste gard. Ca întotdeauna, în Basarabia s-au luptat reprezentanții a două principii: spre Vest și spre Rusia. După o mobilizare a electoratului a câștigat direcția Vest, prin reprezentanta Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu. Alegerile au fost salutate cu entuziasm nu de ai noștri, ci de restul Uniunii Europene, de-ai fi zis că era vorba de alegerile din Statele Unite, nu alta. E drept, o bună parte din felicitări au fost adresate pentru simplul motiv că o țară est-europeană alegea o femeie ca președinte, dar au fost și mulți care au aplaudat faptul că Moldova promitea să schimbe macazul și să se îndrepte spre Vest.
Anticipate
Doar că Parlamentul moldovean era dominat de opțiunea „Est”, prin Partidul Socialiștilor și aliații săi. Iar aici, Maia Sandu a jucat inteligent, profitând de fragmentarea scenei politice moldovene. Cele 101 locuri ale singurei camere din Parlamentul basarabean sunt împărțite între 9 partide, orgoliile personale cântăresc mult mai greu decât la noi, iar orice majoritate se formează e mult mai instabilă ca la noi. Maia Sandu voia „Guvernul ei”. Iar pentru asta, s-a folosit abil de orgolii și de Constituția moldoveană. A făcut propunerile de premier și a negociat cu unii sau cu alții în așa fel încât să fie sigură că nu se va putea forma un Guvern. Soluția, evident, alegerile anticipate.
Dizolvarea Parlamentului
Mă rog, discuția e mai lungă de fapt, dar o analiză a jocului politic moldovean din toamnă până în primăvară ar fi mai lungă decât postul Crăciunului. A fost scandal, au fost proteste politice, au fost ieșiri în stradă pentru a apăra la modul propriu Curtea Constituțională ce dădea dreptate Maiei Sandu, a fost și o încercare parșivă de a se declara stare de urgență pentru a se evita organizarea de alegeri. În fine, a fost haiul de pe lume, dar până la urmă a rămas pe-a ei: dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate pe 11 iulie.
„Dizolvare” e un fel de a spune. Conform sistemului politic moldovean, parlamentul dizolvat rămâne în funcțiune până vine următorul. Doar că nu mai are voie să aducă modificări Constituției. Scandalul politic va continua, mai ales că actorii electorali trebuie să convingă lumea să-i voteze. Iar aici începe spectacolul.
Schimbarea sistemului electoral
Moldova e în plină schimbare a sistemului electoral. Multă vreme, în Basarabia a funcționat sistemul de listă, ca cel de la noi. La alegerile trecute, au încercat un sistem mixt, cu jumătate din deputați aleși pe liste de partid, iar jumătate în circumscripții uninominale. Au renunțat repede la el, pentru că își prindeau urechile în modul de repartizare a mandatelor și au revenit la lista clasică, mult mai simplă: iei 30% din voturi? Primii 30 de candidați de pe lista ta sunt deputați, zi-le să lase o copie după cartea de identitate. La revedere, următorul.
53 de partide politice
Pentru cele 101 de locuri din Parlament se vor lupta 53 de partide politice, iar dacă e să le citești lista, te iei cu mâinile de cap. Vă amintiți de Partidul Liber-Schimbist sau de Uniunea Liberală Brătianu de la noi, din anii ’90? Ei, cam așa ceva e dincolo de Prut acum. Multe partide seamănă ca nume, dar aparențele înșeală. Partidul „Moldova Unită” e una, Partidul Unității Naționale se află de cealaltă parte a eșichierului politic, ca și Partidul „Patrioții Moldovei” față de Partidul Politic „Patria”. Și nu confundați Partidul „Pro Moldova” cu Partidul Politic „Moldova Mare”, că cine știe ce iese. Noroc că din cele 53 de partide nu contează în fond prea multe.
În Moldova nu s-au făcut sondaje de opinie după dizolvarea Parlamentului. Ultimul sondaj, făcut la sfârșitul lui aprilie, credita doar trei partide cu șansa de a trece pragul de 5%: Partidul Acțiune și Solidaritate, al Maiei Sandu, pro-european cu 39,7%, Partidul Socialiștilor, pro-Moscova, cu 37,6% și Partidul Șor, al fostului primar din Orhei, Ilan Șor, cu 10%. Extrem de controversat, Șor e genul care dansează cu cine dă mai mult. Partidul Nostru, al primarului din Bălți, Renato Usatîi, s-a cam dus la vale, deși anul trecut Usatîi ieșise al treilea la alegerile prezidențiale. Dar mai știi?
Face surpriza?
Oricum, în joc s-ar putea să intre AUR-ul românesc, partid căruia i s-a recunoscut dreptul de a participa la alegerile moldovenești. Nu există sondaje pentru el, deci e greu de spus ce figură va face. Cert e că s-a apucat să strângă în juru-i partide mai mărunte, precum Uniunea Salvați Basarabia, Partidul Popular Românesc sau Partidul Liberal, al fostului primar din Chișinău, Dorin Chirtoacă. Asta s-ar putea să-l coste, pentru că pentru alianțe, pragul electoral e de 7%. Pentru a-și asigura sprijinul alegătorilor, AUR i-a propus prima poziție pe listă lui Octavian Țîcu, fost ministru, deputat, istoric, dar și fost… boxer, destul de cunoscut în Basarabia și unionist convins.
Care-i miza
Miza alegerilor din Republica Moldova e simplă și e aceeași dintotdeauna: est sau vest? Iar de aici, poate începe alt taifas. Ce înseamnă „est” e clar: Moscova și Putin. Dar „vest”? Un procent de 44% dintre moldoveni se declară în favoarea unirii cu România, un procent similar opunându-se. Ca urmare, ideea unionistă nu este discutată prea mult în Basarabia. Să spui că vrei să te unești cu România ar însemna să-i faci pe separatiștii transnistreni sau găgăuzi să sară în sus, iar basarabenii nu au uitat încă războiul de pe Nistru din 1992. De altfel, nici România nu dă semne că ar vrea să-și asume costurile unei unificări. Așa că „vest” pentru politicienii basarabeni înseamnă în general apropierea de Uniunea Europeană. Cu buletin de Moșna sau Grajduri, eventual, ca să meargă treaba mai bine.