Ei bine, dragii noștri, a trecut Crăciunul. Acuși trece și Revelionul și ne trezim pe nepusă masă în 2017. Ne gândeam noi mai de multișor să schițăm un mic bilanț al anului ce se încheie, dar întâi ne-am dat seama că schița tinde să capete proporțiile unui foileton, iar pe urmă am văzut că departe să se liniștească, anul 2016 parcă a devenit din ce în ce mai agitat pe măsură ce se apropia de sfârșit. Nu știm cum a fost la dumneavoastră, dar la noi a fost un an în care s-au întâmplat multe, iar pentru Iași, cam la fel. Vom vedea împreună ce și cum, cam ce s-a întâmplat și ce nu, înainte de a trage cortina și a o pregăti pentru anul viitor. S-au schimbat multe și nu neapărat în bine, iar altele, care am fi vrut să se schimbe, au rămas la fel. Pe ici pe colo, câte o tușă de roz-trandafiriu optimist. Cam rară.
Doi academicieni s-au dus
Nu ne place să începem cu răul, dar nu putem să uităm că în acest an ne-am despărțit de doi dintre „nemuritorii” Iașului. Academicianul Valeriu Cotea a murit în aprilie, după un accident stupid și o intervenție întârziată a ambulanței, decesul său provocând dezbateri intense cu privire la promptitudinea cu care se răspunde apelurilor la 112. În chiar ziua de Crăciun, s-a stins și academicianul Constantin Romanescu, poate cel mai cunoscut psihiatru ieșean, creator de școală în domeniu, după cum fusese și Cotea în oenologie. Nu le putem scrie aici un laudatio comemorativ, pentru că viața și opera unor titani ai științei nu poate fi concentrată în doar câteva fraze.
Protestele de la Fortus
Dacă anul se termină trist, nu putem spune decât că s-a încheiat precum a început. Lunile ianuarie-februarie au readus la Iași ceea ce nu se mai întâmplase de vreo 15 ani: protestele sindicale. Pichete formate din 20-30 de oameni adunați în fața Prefecturii. De această dată, angajații Fortus au blocat efectiv șoseaua Nicolina, nefăcând altceva decât să o traverseze regulamentar, pe zebră, când într-un sens, când în celălalt. Motivul a fost expirarea contractului colectiv de muncă și implicit intrarea lor într-o zonă gri în care nici șomeri, nici angajați cu acte în regulă nu au mai fost. Fortus a rămas în continuare în această zonă gri și e probabil că anul viitor vom asista la decesul său oficial.
Tragedii la Spiridon
Că tot am amintit într-un context nefericit de sistemul medical, putem aminti și de luna cea neagră de la Spiridon. În decurs de o lună, în iunie, trei ieșeni au murit din cauza unor infecții contractate în spital. Este vorba doar de vârful aisbergului, firește, dar din păcate, decesele nu au condus la nimic. S-a făcut anchetă, s-a constatat că așa este și gata. Nu s-a elaborat nici măcar un plan concret de acțiune pentru a se evita repetarea unor astfel de tragedii pe viitor.
Răscoala deținuților
La vești proaste intră, indiscutabil și revolta de la Penitenciar, din iulie. A fost pentru prima oară când deținuții s-au răsculat, preluând parțial controlul asupra pușcăriei, de ziceai că suntem prin America de Sud, nu într-o țară membră a Uniunii Europene. Revoltații au fost încurajați de o serie de reportaje despre condițiile din închisori, prezentate de o televiziune centrală care n-avea altă treabă. Ca întotdeauna, evenimentele au împărțit societatea în două grupuri la fel de radical, unii înjurând statul că nu le asigură deținuților condiții mai bune, iar ceilalți înjurându-i pe deținuți că, după ce că încalcă legea, mai au și pretenții. Totul s-a încheiat ca la noi, în coadă de pește. Din fericire, fără victime.
O explozie la propriu
Abia terminată revolta, iar Iașul a fost zguduit la propriu, de o explozie teribilă la subsolul unui bloc din Văscăuțeanu. Explozia s-a soldat cu doi morți, iar ancheta nu s-a încheiat nici în ziua de azi. Se știe oricum, că situația s-a datorat acumulării de gaz provocată de fisuri în rețeaua E.ON. S-a cârpit și s-a lăsat așa. O altă fisură, identificată în apropierea Teatrului Național nu s-a soldat din fericire, cu nimic. Dar a arătat cam care e starea generală a țevilor de gaz din municipiu. Și tot degeaba, că nu a auzit nimeni de vreun proiect al E.ON de remediere a situației.
Și două cutremure
După încă o lună, în septembrie, o nouă zgâlțâială, dar de data asta nu a fost „de la ei”. S-a mișcat iar pământul în zona Vrancea, dar de data asta destul de serios. Nu chiar de speriat, dar oricum, una din cele mai puternice cutremure din ultimii ani, de 5,3 grade pe scara Richter. A provocat oleacă de panică, mai ales că a avut loc noaptea, a mai căzut o bucată din Palatul Braunstein și cam atât. În noaptea de 27 spre 28 decembrie, același scenariu: un nou cutremur, tot de 5,3 grade pe Richter, fără nicio victimă și fără pagube. Din nou, am asistat la eterna dezbatere între specialiști. Un cutremur mic anunță unul mai mare, deci e de rău? Sau un cutremur mic mai scade din energia viitorului cutremur mare, deci e de bine? Dezbaterea a început de câteva zeci de ani și continuă. Vă ținem la curent și vă anunțăm când seismologii cad de acord.
Ne-au răsucit cuțitul în rană
Luna septembrie ne-a adus și oficializarea înfrângerii în competiția pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Se știa din decembrie 2015 că noi nu ne-am calificat în finală, dar abia în toamna acestui an s-a anunțat cine ne-a înfrânt. Timișoara. Bravo lor, așa ne trebuie dacă nu știm să ne facem temele. Imediat după înfrângerea oficială, a început să se vorbească despre o candidatură a Iașului la titlul de Capitală Mondială a Cărții. Nimeni nu a anunțat însă până acum un program concret, deci s-ar putea să se aleagă praful și de această inițiativă.
Subțire la cultură
Pe ansamblu, am avut parte de vești proaste una după alta. Am mai putea pomeni de faptul că Festivalul Internațional de Literatură și Traducere aproape că a dispărut din peisajul cultural al Iașului. Și ediția de anul ăsta a fost tot una „de buzunar”, cu un impact nul în comunitate. În lipsa concurenței, nici Festivalul Internațional al Educației, patronat de Primărie, nu a mai fost cine știe ce. Ieșenii nu l-au remarcat. Iar dacă pe plan cultural nu s-a întâmplat nimic, nici pe plan economic nu putem spune că a fost altfel. Niciun investitor străin nou nu s-a arătat la orizontul Iașului. Niciun parc industrial nu a fost deschis, deși Consiliul Județean se lăuda că-l inaugurează pe cel de la Lețcani până în noiembrie. La Cluj-Napoca sunt vreo 10. Condamnat în 2014 la șase ani de închisoare în dosarul „mită la prefect”, omul de afaceri Cristi Maftei tot nu a fost prins. În schimb, afacerile au continuat să-i meargă bine, firma sa lucrând în continuare pentru CJ, la deszăpezirea drumurilor județene.
A fost finalizat Palatul
Bun, dar numai vești proaste, totuși? Chiar nu s-a întâmplat nimic bun în Iașul ăsta în 366 de zile? Am minți să spunem că nu. De exemplu, pe 25 aprilie a fost redeschis Palatul Culturii, după o investiție de 26 milioane de euro și mai mult de 10 ani de lucrări. Ca de obicei, unii s-au agitat să facă rost de bani, altul a tăiat panglica. În cazul ăsta, premierul Dacian Cioloș. Dincolo de asta, a ieșit o lucrare frumoasă, iar din zece fotografii din Iași pe care le vedem pe net, 9 sunt cu Palatul.
Se urnește SRU
Apoi, mai putem aminti și de faptul că în sfârșit, proiectul Spitalului Regional de Urgențe pare să fi început să miște. A fost o temă mult dezbătută în campania electorală pentru alegerile locale. Într-un final, Consiliul Local s-a decis asupra unui teren pe care să se construiască spitalul, respectiv în Moara de Vânt. Mai rămâne ca și Ministerul Sănătății să-l aprobe și să înceapă treaba. Vom avea însă tot timpul de pe lume să mai vorbim despre asta.
Dezbateri pe PUG
Tot veste bună este și finalizarea lucrărilor la noul Plan Urbanistic General, după o epopee mai lungă decât Iliada și Odiseea la un loc. Dezbaterile pe marginea lui sunt în floare, dar important este la urma urmei că acest document esențial pentru dezvoltarea municipiului există. Se va ști în sfârșit ce se poate construi și unde, iar dacă un om de afaceri va avea de gând să investească în Iași, va ști unde să meargă și ce poate face, fără să fie nevoit să improvizeze.
Șansă pentru transport
S-a încheiat și epopeea RATP. A făcut primăria noastră o mișcare cam ciudată, băgând regia în faliment și inventând o companie curată și plăcut uscată, fără datorii, dar măcar acum este un fel de nou început. Se pleacă de la zero, se poate investi într-un transport local modern și, foarte important, nu se mai poate da vina pe datoriile istorice dacă nu merge ceva. Avem ocazia să vedem dacă municipalitatea este capabilă de un management modern la o societate din subordine.
S-au încheiat proiectele UE
O epopee încheiată destul de onorabil a fost în acest an și cea a fondurilor europene alocate Iașului din exercițiul bugetar european 2007-2013. S-au încheiat cam toate proiectele cu finanțare europeană, inclusiv celebrul de acum sistem de management al traficului. Mai rămâne să fie și dat în funcțiune efectiv, ceea ce se așteaptă de la începutul anului.
Liberalii au pierdut tot
Politic, s-a trăit intens în acest an. Filiala liberală a avut trei președinți în 2016, Alexe, Bodea și Bălteanu, după ieșirea din scenă a lui Adomniței. Apele nu s-au liniștit încă, filiala neavând practic o conducere legitimă. Linia va fi trasă probabil în februarie, când PNL are programate alegeri interne. Până atunci, vânzoleala e în toi, mai ales că PNL a pierdut clar atât alegerile locale, cât și cele generale. Avem primar nou, din partea PSD, Mihai Chirica surclasându-l pe candidatul liberal, Marius Bodea. Avem președinte de CJ nou, tot PSD, ales însă indirect, de către consilierii județeni, pentru că s-a renunțat la alegerea lui direct de către cetățeni. Și Chirica, și Maricel Popa sunt încă la început ca șefi de instituție publică, așa că nu le facem un bilanț. Îi lăsăm să mai dospească.
Schimb de garnituri
Din alegerile generale a rezultat o garnitură aproape nou-nouță de parlamentari. Mai bine de jumătate dintre deputați și senatori se află la primul mandat. De fapt, toți senatorii aleși în decembrie de ieșeni sunt „virgini”, aflându-se la primul contact cu politica la nivel mare. Dintre deputați, 7 au mai văzut Parlamentul pe dinăuntru și altfel decât din poze, dar cinci sunt noi. Îi așteptăm și pe ei la cotitură, să vedem dacă vor confirma așteptările sau va trebui să le facem vânt peste patru ani. Un fenomen interesant la cele două rânduri de alegeri din acest an este apariția partidelor „anti-sistem”. Denumirea în sine este stupidă, într-adevăr. Câtă vreme un partid participă la alegeri, el este parte a sistemului politic, nu împotriva lui, dar așa s-a consacrat denumirea. „Pentru Iași” a reușit să trimită un consilier independent la alegerile locale, iar Uniunea Salvați România a trimis în parlament un senator și un deputat la alegerile generale. Pe ăștia chiar stăm cu ochii larg deschiși, pentru că mulți ieșeni și-au pus încrederea în ei, dezamăgiți de partidele clasice.
Șefi noi la universități
Alegeri au fost și la universități, chiar dacă mai puțin mediatizate. La Universitatea „Al.I. Cuza” s-a schimbat rectorul, la UMF la fel, iar UTI are și ea un rector nou. La Universitatea de Arte nu a fost nicio surpriză, fiind vorba de o singură candidată. La USAMV, nimeni nu l-a contrazis pe Vasile Vântu, acesta adjudecându-și al doilea mandat. Oricum, trei din cinci rectori sunt noi. Una peste alta deci, conducere locală nouă, universitari noi, parlamentari noi. Suntem cu ochii pe toți.