Renascentista din PNL. Iulia Scântei, o personalitate enciclopedică a Parlamentului

Scântei: Dle Dănăilă, vă cer părerea ca specialist. Sunt şi monarhistă, şi republicană, şi cu centenarul, şi cu ia românească, şi cu pălăriile de la Coco Chanel, şi cu atacurile cibernetice. Să fie asta reţeta compensată a succesului?

Senatoarea Iulia Scântei şi-a găsit un scop în viaţa publică: combaterea ameninţărilor cibernetice la adresa României. “Suntem la un “click” distanţă de următoarea ameninţare, de următorul atac cibernetic”, este de părere panicarda parlamentară de Iaşi. O altă preocupare a Iuliei Scântei este regalitatea, ultimele evenimente din viaţa dinastiei monarhice fiind trăite cu mare emoţie de doamna cu pălărie. La acestea se mai adaugă şi obsesia celebrării Centenarului Marii Uniri, fapt care face din senatoarea PNL o persoană extrem de ocupată şi preocupată. E clar, activităţile intelectuale prevalează la Iulia Scântei, cele de zi cu zi, care privesc viaţa simplilor săi votanţi, fiind trecute în plan secund. Mai multe despre aceste lucruri, am aflat din jurnalul său personal.

• Nu-mi mai văd capul de probleme. Într-o seară, chiar am tras o sperietură zdravănă. Mă uitam în oglindă şi nu-mi mai vedeam capul, la propriu! Abia după câteva minute şi trei cafele întăritoare mi-am dat seama că de vină era ultima pălărie cumpărată de la Paris şi care îmi acoperea întreaga fizionomie. Lumea râde de pălăriile mele, dar nimeni nu ştie că le folosesc pentru a mă apăra de atacurile celor care au o aură malefică, cu potenţial distructiv asupra personalităţii mele. Pălăria mea funcţionează ca un adevărat scut în faţa ameninţărilor exterioare, ca un program antivirus îndreptat împotriva asediului mental la care sunt supusă din partea răuvoitorilor. Undele emoţionale cu o puternică încărcătură negativă se lovesc de borurile largi ale pălăriei şi sunt risipite în spaţiu sau chiar se întorc la cel care le emană, ca un bumerang. Pot râde cât vor ei, eu nu renunţ la această armă care mă protejează de atacurile psihotronice. Un exemplu este şi regele Mihai. Uite, dacă purta coroana, ar fi fost şi el ferit de spiritele rele care bântuie casa regală. Coroana şi sceptrul sunt cele mai bune arme de apărare în faţa nelegiuiţilor, e clar! Dar cui să-i spui toate astea? Există o ignoranţă ceva de speriat la nivelul maselor, chiar la cele cu pretenţii intelectuale. Eu încerc să schimb ceva, să le demonstrez că se petrec chestii oculte în jurul nostru, dar nimeni nu mă ascultă. Oricum, mai am trei ani de legislatură, timp berechet să-mi pun în practică ideile în Parlament. La anul, că tot e Centenarul, voi avea în fiecare lună câte o iniţiativă prin care să celebrăm acest eveniment. Unii vor spune că această aniversare ar fi o pălărie prea mare pentru mine. Serios? Încă n-aţi văzut ce-mi poate garderoba, domnilor!