Criza sanitară a coronavirusului reprezintă pentru Uniunea Europeană un adevărat duș rece. Ne-am trezit, hodoronc-tronc, că aproape totul depinde de China comunistă. Măștile chirurgicale acolo se fac. Cea mai mare parte a substanțelor active folosite în medicamente, de acolo provin. Tot felul de echipamente medicale, în China se asamblau. Zeul profit a făcut ca, în ultimele decenii, tot mai multe industrii să se mute în China, unde forța de muncă înalt calificată e mult mai ieftină decât oriunde altundeva.
Relocare
Dușul rece a însemna trezirea la realitate și, într-una dintre rarele ocazii de reacție hotărâtă a UE, luarea deciziei de relocare a industriei europene din China înapoi în Europa. Decât să te trezești că nu ai de niciunele din cauza unor granițe închise, mai bine fabrici acasă tot ce îți trebuie, chiar dacă mai scump. Nu de alta, dar granițele pot fi închise și din motive politice, nu doar sanitare. Firește, relocarea nu se va face peste noapte. Se estimează că ea va dura cel puțin două decenii. Startul însă a fost dat. Are loc și Iașul nostru în acest joc economic nou? Putem beneficia de prezența unor noi fabrici și companii? Cum putem atrage investitorii aflați în căutare de locuri unde să-și mute producția? Sunt întrebări la care trebuie să răspundă în primul rând oamenii noștri politici și liderii din administrația publică locală. Dar putem și noi să-i ajutăm.
Bine în pol regional
Dincolo de scandalul politic etern de la noi, un lucru este cert: România în ansamblu nu stă rău. Pandemia ne-a prins într-o stare de relativ echilibru. Avem o economie restructurată temeinic după criza din 2009 și suficient de solidă pentru a rezista noului șoc. Spre deosebire de majoritatea celorlalte state europene, care se pregăteau de stagnare sau chiar recesiune, economia noastră încă se afla în creștere la începutul acestui an. Iar acest avânt poate face diferența față de vecinii noștri. În pofida instabilității politice, România este mai atractivă decât o Bulgarie cu un sistem monetar rigid și care nu poate fi folosit pentru sprijinirea economiei, decât o Serbie aflată în afara UE sau decât o Ungarie condusă de un pumn de fier imprevizibil. Muți o fabrică în Ungaria și te trezești că lui Viktor Orbán i se pune pata tocmai pe acel domeniu.
Semn bun
Că România are o șansă bună rezultă și din două decizii luate recent la nivel european. Săptămânile trecute, Parlamentul European a votat cu o majoritate zdrobitoare, o rezoluție prin care se cere includerea României, Bulgariei și Croației în spațiul Schengen. Nu e mărinimie, ci pragmatism: va fi nevoie în curând de o circulație cât mai liberă. E semnul că marile concerne europene pun presiune pe factorii de decizie pentru a ușura relocarea fabricilor din China în estul Europei. Suntem mai scumpi decât chinezii, dar mai ieftini decât nemții. În aceeași notă trebuie citită și o declarație a Comisiei Europene care statutează ideea că relocarea capacităților de producție trebuie să se facă echilibrat, pentru ca toate statele membre UE să beneficieze de pe urma procesului de reindustrializare. Semnalul e clar. Cum îl valorificăm?
Atuul Iașului
Dezavantajul major al Iașului este, neîndoielnic, infrastructura de transport. Pe scurt, nu avem autostradă și nici nu vom avea prea curând. Recent, premierul Ludovic Orban a spus că în curând se va lansa licitația pentru proiectarea autostrăzii Bacău – Brașov. În paralel, se discută despre drumuri expres dinspre Buzău spre Brăila și Galați, iar de acolo spre Dobrogea. Mai nimic despre centrul și estul Moldovei. Se vor face în curând tot felul de promisiuni, pentru că se apropie campania electorală, dar nu ne bazăm pe astfel de vorbe în vânt. Ne bazăm doar pe ce are efectiv Iașul. Iar atuul nostru este cel dintotdeauna: creierul. Nicăieri în Moldova nu găsești atâția tineri calificați în orice domeniu ai putea avea nevoie. Prin ianuarie, Kaufland a anunțat că își va muta la Iași biroul regional care funcționa de ani buni la Bacău. Nu s-au dat detalii, dar un factor luat în calcul ar putea fi tocmai lipsa angajaților capabili. Iașul îi poate oferi.
Calea de urmat
Deci, nu avem infrastructură de transport, dar avem creiere. Evident, singura cale pe care o avem de urmat este concentrarea pe produse imateriale, cum sunt programele de calculator sau aplicațiile de telefon și pe fabricarea de produse mici cu valoare mare, astfel încât un singur camion să valoreze milioane de euro. De exemplu, echipamente medicale sau pur și simplu chip-uri pentru calculatoarele altora. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, ar trebui să miște și administrația publică, nu doar mediul de afaceri.
Misiuni economice
Iar mișcarea trebuie să se facă în două direcții. Pe de o parte, spre obținerea fondurilor necesare pentru construirea zonei cargo de la Aeroport și a centrului intermodal de la Holboca. Aceste două proiecte ar permite Iașului să importe materie primă pe calea ferată și să exporte și pe calea aerului, adică rapid. Pe de altă parte, spre promovarea Iașului. Acum ceva ani, începuseră să fie organizate misiuni economice ieșene spre alte țări, cum au fost Ucraina, Israel sau Germania. Aceste misiuni permit oamenilor de afaceri ieșeni să ia contact direct cu potențiali parteneri străini. Firește, oamenii de afaceri pot organiza și singuri astfel de deplasări și chiar o fac. Dar implicarea oficialilor locali ar arăta că administrația ieșeană sprijină mediul de afaceri și este dispusă, la o adică, să-i ajute pe cei care vor să investească aici. Oleacă de implicare este necesară dacă vrem ca Iașul să nu fie ocolit.
