Acum vreo 10 ani, se discuta intens pe marginea regionalizării României, respectiv a înființării unei noi structuri administrative deasupra județelor: regiunea. Motivația era simplă: județele sunt prea mici pentru a accesa direct fonduri europene importante, iar gestionarea finanțărilor externe la nivelul întregii țări ducea la o birocratizare excesivă. Nu degeaba eram și suntem în continuare coada cozii în ce privește absorbția de fonduri europene. Nu s-a mai ajuns la aplicarea ideii tot din motive de birocrație. Constituția noastră nu prevede regiunea ca structură administrativă. Constituția deci ar fi trebuit să fie schimbată, iar apoi organizat un referendum pentru adoptarea noii variante. Complicat. Ultima oară, Constituția a fost modificată în 2003, iar referendumul a trebuit întins pe două zile pentru ca lumea să vină în număr suficient de mare. Totuși, ideea nu a dispărut.
Varianta CCIR
Recent, Camera de Comerț și Industrie a României a reluat-o, sub o formă simplificată. Pe când se discuta despre regionalizare, a ieșit scandal cu ungurii, care voiau o regiune secuiască. Românii, dimpotrivă, voiau ca ungurii să nu fie adunați laolaltă, ci împărțiți între mai multe regiuni. CCIR a venit cu o idee care ar trebui să împace cumva și capra și varza. Ungurii ar rămâne împărțiți în mai multe părți, dar fără să se poată spune că motivația este etnică. Mai exact, CCIR a mers pe ideea că pentru modificarea limitelor unui județ sau a structurii unei localități este suficientă modificarea legii 2/1968 privind organizarea administrativă a României. Prin urmare, nu înființăm regiuni, pentru că asta ar însemna să schimbăm și Constituția, ci lăsăm doar județe, numai că mai puține. Câte anume? Cincisprezece, după structura Curților de Apel.
Organizarea instanțelor
Concret. Structura judecătorească este compusă din judecătorii, tribunale și curți de apel. În județul nostru, există judecătorii la Pașcani, Hârlău, Iași și Răducăneni. Avem un tribunal, cum au toate județele. În schimb, vecinii noștri vasluieni nu au o Curte de Apel proprie. Procesele care ar trebui să se judece la acest nivel ajung la Iași. Similar, ungurii din Harghita se duc la Curtea de Apel din Târgu Mureș, iar cei din Covasna, la Brașov. Așa e de zeci de ani și nu se plânge nimeni de discriminare.
Probleme
Așa cum văd noile județe cei de la CCIR, ar rezulta totuși unele ciudățenii. În Moldova ar rămâne județele Iași-Vaslui, Suceava-Botoșani și Neamț-Bacău. Vrancea s-ar uni cu Galațiul și Brăila. Alte mega-județe însă, ar ajunge să fie compuse din patru județe actuale. Așa ar fi cazul Clujului, cuplat cu Sălaj, Maramureș și Bistrița-Năsăud ori a Doljului, grupat cu Oltul, Gorjul și Mehedințiul. Ar exista chiar un mega-județ compus din cinci județe actuale: Teleorman, Giurgiu, Călărași, Ialomița și Ilfov, cu reședința probabilă la București. La infrastructura de transport pe care o avem, ar fi crimă și pedeapsă ca cineva din Sighetu Marmației, de exemplu, să meargă până la Cluj după o ștampilă. Gestionarea unor structuri atât de mari ar fi dificilă. Firește, gruparea județelor ar putea fi și alta, astfel încât sediul administrativ să se afle într-o poziție oarecum centrală, ușor accesibil.
Avantaje
Care ar fi avantajele? Unul ar fi, după cum am amintit de la bun început, îmbunătățirea accesului la fondurile europene. Al doilea, nici el neglijabil, reducerea semnificativă a cheltuielilor cu întreținerea administrației publice locale. În loc de 42 de Consilii Județene, 42 de Case de Pensii, 42 de Agenții Județene de Plăți și Inspecție Socială, ar exista doar câte 15. În județul Iași sunt peste 30 de diverse agenții, direcții și alte instituții deconcentrate. Dacă înmulțim cifra cu 42 de județe, ne rezultă vreo 1.500 de directori de tot soiul la nivelul întregii țări. Dacă ar exista doar 15 județe, numărul diverșilor directorași ar fi de aproape trei ori mai mic, deci administrația ar fi de trei ori mai ieftină.
Desființarea comunelor mici
CCIR merge și mai departe cu logica financiară a administrației publice, propunând desființarea comunelor prea mici. Propunerea este ca o comună să aibă minim 5.000 de locuitori. Într-adevăr, o comună mică nu generează de multe ori nici veniturile necesare pentru a plăti angajații primăriei, consilieri locali și primarul. Avem și noi destule astfel de comune. De fapt, ele reprezintă chiar majoritatea. În județul nostru, 55 de comune au mai puțin de 5.000 de locuitori. Nouă dintre ele au chiar mai puțin de 2.000 locuitori, cea mai mică fiind Cucuteniul, cu vreo 1.300 de locuitori împărțiți în patru sate. Avem din comune formate dintr-un singur sat și nu chiar puține. Unele astfel de comune sunt condamnate la dispariție de la sine, având o populație în continuă scădere. „Cuplarea” lor, după modelul propus pentru județe, ar avea ca rezultat o administrație publică mai ieftină.
Cu ajustări
Propunerea CCIR păcătuiește prin faptul că se raportează strict la criteriul financiar. E un criteriu prea simplist. La o reorganizare administrativă prin comasarea de localități și județe, ar trebui luate în calcul și criterii legate de punctele comune ale localităților și județelor respective sau de forța lor economică, astfel încât rezultatul să fie cât mai echilibrat. Unirea Sucevei cu Botoșaniul ar însemna unirea a două sărăcii. Unirea Iașului cu Vasluiul ar transforma județul sudic într-o simplă anexă nesemnificativă a Iașului. E prea slab economic pentru a ne ajuta cu ceva și are nevoie de investiții masive. Multe comune din Vaslui nu au nici până azi alimentare cu apă, de exemplu. O administrație locală centrată pe Iași ar face ca Vasluiul să-și piardă și ce brumă de elită bine pregătită mai are. La ora actuală, un absolvent de facultate vasluian se poate angaja la Consiliul Județean Vaslui, de exemplu. Dacă județul Vaslui ar dispărea, absolventul respectiv ar veni la Iași să-și caute norocul, nemaiavând ce face la el acasă. Dar ideea CCIR merită totuși studiată. Cu ajustările de rigoare, cu o atentă comasare și redistribuire a localităților în cadrul unui județ, ar putea rezulta o administrație locală mult mai flexibilă și, mai ales, ieftină. Deci, ce-ar fi dacă?
