La finele acestei ierni a vrajbei electorale, se pare că soarele răsare iar pe uliţa lui Petru Movilă. După ce anul trecut, în urma fuziunii dintre PMP şi UNPR, a fost înlocuit la conducerea filialei ieşene cu Gheorghe Emacu, acum Movilă s-a văzut nu numai repus în funcţie de către Băsescu, ci a mai primit sub păstorire şi filiala botoşăneană a PMP. Măsura a fost luată în toate organizaţiile locale care nu au reuşit să obţină 5% din voturi la scrutinul din decembrie. Reintrat astfel în graţiile băsesciene, Petru Movilă a avut motive temeinice să îşi reia însemnările din jurnalul personal.
– Oho, abia aştept să-mi reiau sceptrul voievodal. Vorba domnitorului, pre mulţi am să băsesc! Au crezut că movila s-a transformat într-un biet muşuroi, dar, iată, a sosit ceasul dreptăţii şi sfintei răzbunări. Deja am trimis mesaje către toţi membrii UNPR să-şi depună adeziunile la PMP până pe 1 martie. Mai ales domnul Mircea Manolache, care e un pic mai îndărătnic şi încă se crede în partidul lui Emacu. A venit timpul să vadă cine este şeful la Iaşi. Uff, partea proastă e că trebuie să mă ocup şi de cei din Botoşani. E onorantă postura de a fi călare pe două mârţoage, dar aş fi preferat să mă fi concentrat doar pe cea de la Iaşi. Mi-ar trebui un Sancho Panza pentru Botoşani, iar eu să rămân Don Quijote aici, în târgul Ieşilor. Oricum, sper ca naşul Traian să vină mai des pe la Iaşi, că tot a ieşit la pensie de la conducerea partidului. Simt nevoia să mă mai sfătuiesc cu el, la un pahar de vorbă. Bine, la câtă logoree are Băsescu, asta ar însemna să ne întindem până spre dimineaţă, drept pentru care trebuie să-mi antrenez dicţia din vreme. Cum unii se duc la sală, eu o să merg în crama de la Bolta Rece să fac câteva exerciţii scurte. Mna, fiecare cu sportul care-l ajută să fie longeviv şi sănătos. Deocamdată, nu pot să mă plâng. Anul a început bine pentru mine, viaţa politică e vie, mare parte şi graţie lui nea Traian, care pare mai activ decât oricând. Cine ştie cum se mai învârte roata la Bucureşti, prin piaţa aia, şi parcă ne vedem iar în cărţi pentru guvernare. La urma urmei, am merita chestia asta. Ar fi păcat ca, după ce a recunoscut că trăim într-un stat mafiot, Băsescu să rămână pe dinafară. El l-a creat, el trebuie să-i vină de hac. Bine, nu chiar acum, ci peste vreo încă zece ani. Dacă va mai exista statul roman pe vremea aia. Dar asta e altă poveste, a propagandei naţionaliste. Până la urmă, Băsescu se descurcă oriunde. Trebuie doar să schimbe pavilionul navei, atâta tot.