Fiind atât de mulţi, foştii prefecţi ai Iaşului au început să se întâlnească în fiecare an la o mică agapă organizată la Casa Pătrată, precum absolvenţii de liceu sau facultate la reuniunile de promoţie. De altfel, numărul reprezentanţilor Guvernului la Iaşi a ajuns la borna 17, ceea ce, raportat la cei 30 de ani scurşi de la Revoluţie, duce la o medie de un prefect la circa un an şi jumătate de mandat. Oricum, la începutul acestei luni s-au reunit la Iaşi nouă prefecţi care, simbolic, au plantat în faţa Casei Pătrate un copac ciudat numit Arborele Prefectului. Marian Şerbescu, prefectul în funcţie, a făcut câteva însemnări despre acest eveniment administrativo – dendrologic. E, desigur, un pamflet.
– Nu ştiu căruia i-a venit ideea cu Arborele Prefectului, dar n-a fost rea, am mai făcut oleacă de mişcare cu ocazia asta. Cred că Nicuşor Păduraru a fost cu propunerea, la el potrivindu-se chestia asta cu pădurea, copacul etc. Pe de altă parte, e posibil ca micuţul copac să fi fost adus de Dan Cârlan, de la Tarcăul lui miraculos în care s-a retras de ceva vreme, ca un filosof specialist în mediu. Revenind, a fost mişto pentru că, iată, am pus şi noi mâna pe lopată. Unii ziceau că instrumentul se numeşte hârleţ, alţii că e corect să i se spună lopată. Nu ne-am mai uitat în DEX, ca să nu stârnim scandal pe tema asta. Oricum, fiecare a adus câte ceva ca să cinstim cum se cuvine Ziua Instituţiei Prefectului. De pildă, Neculai Apostol a zis că aduce un frigider plin cu carne. Dată fiind expresia ceva mai frivolă legată de acest aspect, am râs cu toţii, dar ne-am lins pe degete după câţiva cârnăciori, ceva slăninuţă, nişte kaiser… ce mai, o minune! Normal că Marian Grigoraş, deformat profesional de la Protecţia Consumatorului, a insistat să ia nişte probe organoleptice, dar i-am luat-o noi înainte cam cu două – trei îmbucături. Uscat cum e, nu ne-a mai ajuns din urmă. Romeo Olteanu a zis că aduce nişte cărţi, fapt ce a creat nervozitate. Cum naiba să vii în dar cu cărţi de Ziua Prefectului? Păi ce, noi suntem ca prăfuiţii ăia de la Cadastru? Când colo, omul a scos un pachet de cărţi de joc pentru Bridge şi ne-a plictisit vreo oră cu vrăjeala asta de joc, cică pentru aristocraţi. Dragomir Tomaşeschi părea cel mai amărât dintre toţi, explicându-ne ceva cu nu ştiu ce proces în care este condamnat, chestii din astea uzuale în vremurile actuale. L-am înveselit cu invitaţia de a săpa primul groapa arborelui. În fine, a fost o reuniune plăcută, la care ne-am simţit cu toţii ca acasă. Fie ea şi Pătrată.
Şerbescu (foto sus, pamflet): La câte suceli şi învârteli de prefecţi au fost la Iaşi după Revoluţie, mai bine plantam un arbore cotit