De când a început recensământul de anul ăsta, aproape că nu e zi în care să nu se discute pe tema asta prin presa scrisă, radio sau TV. Ba că recenzarea online a mers nesperat de bine, dar cea din teren abia se târăște, ba că sunt prea puțini cenzori, ba că românii nu se lasă recenzați de teamă să nu le crească impozitele, ba cine mai știe ce. Nu putem nici noi ocoli subiectul, așa că vom vorbi și noi despre recensământ azi. Ce e cu recensământul ăsta și ce schimbări am putea noi să constatăm la Iași?
Operațiune de reglare
Pe scurt, recensământul este o operațiune de reglare. Cam cum e factura de regularizare pe care ne-o trimit periodic furnizorii de electricitate și gaz. Când vine vorba de populație, băieții de la Statistică lucrează cu doi indicatori principali: populația după domiciliu și cea după rezidență. Prima e ușor de calculat. Serviciul Public Comunitar de Evidență a Populației trimite lista cu ce buletine a mai emis și se completează cu numărul copiilor sub 14 ani, cunoscut după certificatele de naștere, după care se scad certificatele de deces emise în decurs de un an. Cu populația rezidentă, adică cea care locuiește efectiv în județul sau localitatea respectivă e mai complicat. De exemplu, Moșna avea în 1992 o populație de 2.203 locuitori. În 2018 ajunsese la 6.491, deși satul e tot mai pustiu, pe măsură ce îmbătrânește. Dacă e să-l întrebi pe primar, el o să-ți spună că mai are vreo 1.800 de locuitori. Restul, până la 6.500, sunt basarabeni care și-au făcut acolo buletinul. Moșna e aproape de Răducăneni, care are propriul serviciu de eliberare a buletinelor. Moldovenii și-au făcut buletin de Moșna pentru a putea obține cetățenia română, dar nu vor călca în satul ăla în veci de veci. Mulți moșneni probabil nu se mai găsesc nici măcar în România. Ca cetățeni români, basarabenii pleacă la muncă în străinătate.
Populația rezidentă
Ca să calculeze populația rezidentă efectivă, Statistica apelează la tot felul de baze de date. De la ITM și Finanțe, ia numărul salariaților, respectiv al celor care au muncit măcar patru luni în anul respectiv în localitatea pentru care se calculează populația. Există lucrători care stau într-un oraș doar o lună sau două, după care se mută. Dacă stă patru luni, se consideră că și-a luat locuință cu chirie și e rezident. Se ia de la Casa de Pensii baza de date cu pensionarii. Numai cei care primesc pensiile prin mandat poștal. Nu se iau în considerare cei care iau pensia pe un card al unei bănci străine. Se consideră că își joacă pensia la cazinourile din Monte Carlo, deci nu sunt rezidenți ieșeni. Se ia de la Casa de Asigurări de Sănătate baza de date cu cei care și-au activat cardurile de sănătate. De la „Sf. Spiridon”, cei cu buletin de Iași care au avut urgențe medicale, considerându-se că aceștia sunt rezidenți. Dacă stăteau la Focșani și-i pălea vreo urgență, mergeau la spital acolo. De la AJOFM se ia baza de date cu șomerii. De la AJPIS, cei care au beneficiat de diverse alocații și ajutoare, pentru că acestea se acordă doar rezidenților. Și așa mai departe. E o muncă de Sisif, iar rezultatele nu sunt neapărat precise. Poți avea un sătean din Coarnele Caprei care trăiește din palma lui de pământ și nu a avut treabă cu spitalele ori cu Casa de Pensii. E drept, se cer și registrele agricole de la primării, dar să fim serioși. Câți primari își bat capul ca acestea să fie actualizate?
De ce e nevoie de recensământ
Ei bine, cam de asta e nevoie de recensământ. Să se stabilească exact câți oameni locuiesc efectiv într-o localitate și în ce condiții locuiesc. Aceasta, pentru că diferențele dintre populația după domiciliu și cea rezidentă poate fi majoră. Știm de exemplu, că populația după domiciliu a județului este de 967.000 de oameni, față de 911.000 în 1992. În același interval, populația rezidentă a crescut mult mai modest, după 788.200 la 793.800 de oameni. Diferența de 117.200 de locuitori dintre populația rezidentă și cea după domiciliu înseamnă aproape 15%. Aceștia pot fi și studenți din alte județe, dar și basarabeni care nu locuiesc efectiv aici. De ce contează să știm exact câți suntem? Din 101 motive, dintre cele mai diverse.
Lanuri de vile
Populația unei localități este unul dintre criteriile de bază după care se distribuie fondurile bugetare acordate pentru echilibrarea bugetelor locale. E un criteriu de bază în cazul multor programe de finanțare europeană. Numărul de locuitori contează până și pentru dimensionarea conductelor ApaVital. Standardele tehnice stabilesc un raport direct între populația deservită și debitul de apă care trebuie asigurat. N-o să tragă nimeni o magistrală către Grajduri, care are o populație teoretică de 8.000 de oameni, pentru că în 1992 avea doar 1.944. Populația nu a crescut natural de patru ori. Și Grajduri e o comună cu mulți basarabeni pe hârtie. Firește, se poate spune că există acolo și o populație romă importantă, această etnie având de regulă mulți copii, dar tot nu se explică. În același interval, din 1992 în 2018, populația comunei Ciurea, în care se află o altă comunitate numeroasă de romi nu a crescut decât de două ori. Dimpotrivă, creșterea populației comunei Rediu, incluzând aici și Valea Lupului, a crescut de la 5.411 locuitori la 15.200. Aici, creșterea ar putea fi naturală în cea mai mare parte, pentru că s-a construit în draci. Dealurile care înainte erau vii sau lanuri de păpușoi sunt acum lanuri de vile. La fel, creșterea populației comunei Miroslava, de la 6.400 de oameni la 19.200.
Precizia datelor
Cunoașterea dimensiunii exacte a populației sau cât de exact se poate, este esențială pentru croirea a numeroase politici publice. Școlile noi se înființează în funcție de populația de vârstă școlară. La fel dispensarele sau posturile de poliție. În funcție de creșterea naturală a populației se pot face și strategiile de viitor. O aducțiune de gaz, de exemplu, se face dacă ai clienți. La Miroslava îi ai, sigur. E de presupus că populația comunei va crește în continuare, dacă ne raportăm la tendința actuală, deci merită să pui o țeavă mai groasă din prima. Dimpotrivă, creșterea populației în Aroneanu a fost între 1992 și 2018 de doar 54%, deci investițiile necesare vor fi mai mici. În Dobrovăț, populația chiar a scăzut, de la 2.964 la 2.338 de locuitori. Acolo se va putea merge cu butelia în continuare. Cam de asta avem nevoie de recensământ. Dar de unul valid, nu ca cel din 2011, care a fost făcut cu picioarele. Precizia datelor și, implicit, viitorul fiecărei comunități depinde de fiecare dintre noi.
