Zilele trecute, ne-a atras atenția o știre mai rară prin natura ei, privind alocarea unor fonduri guvernamentale către Iași. Știți și dumneavoastră că așa ceva nu se întâmplă prea des. E drept, pentru Cluj-Napoca se alocă câte un miliard de euro pentru un metrou sau o autostradă, iar pentru noi doar câțiva firfirici, dar asta e altă discuție. De data aceasta, Iașului i s-au promis, în cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență, 17 milioane de euro pentru reabilitarea Școlii Normale „Vasile Lupu” din Copou. Despre ea și despre șansele sale de a cunoaște o nouă tinerețe vom vorbi și noi azi.
Începuturile
Sub influența pașoptiștilor școliți în vestul Europei, pe la jumătatea sec. XIX apare și în Moldova un curent de modernizare a țării, mai ales sub domniile lui Mihalache Sturdza și a lui Alexandru Grigore Ghica, ultimii principi dinaintea lui Cuza. Printre altele, a fost demarată înființarea de școli sătești, învățătorii fiind absolvenți ai unui curs de pedagogie de un an urmat la Școala Primară Vasiliană de la Trei Ierarhi. Sistemul asigura doar un pospai de educație copiilor de la țară, după cum probabil ați citit în Amintirile lui Creangă. „Școala preparandală”, care pregătea viitorii învățători, devine mai târziu „Școala Normală”, iar apoi „Institutul lui Vasile Lupu”, dar rolul i-a rămas același.
În via Pester
Firește, un curs de un singur an era insuficient pentru a pregăti ca lumea un învățător. În 1874 cursurile se lungesc la trei ani, apoi la patru, cinci și chiar șapte ani. Pe de altă parte, numărul celor pregătiți la Trei Ierarhi era insuficient pentru nevoile sfârșitului de secol XIX, așa că un director al ei, al cărui nume din păcate nu este păstrat la Iași nici măcar de vreo străduță periferică, ia problema în propriile mâini. Constantin Meissner se dă peste cap și reușește să obțină un nou spațiu pentru școala de învățători. Erau anii în care regele Carol I dădea bani pentru orice proiect major propus de ieșeni. Cu câțiva ani înainte de construirea Teatrului Național sau a Palatului Universitar, în via Pester din satul Breazu al comunei Copou se construiește noul sediu al Școlii Normale, cu internat, fermă proprie, școală de aplicație pedagogică și tot ce mai era nevoie. Vorbim, firește, de actuala clădire din dealul Copoului.
Distrusă în război
Aici funcționează, de aproape 130 de ani, școala care îi învață pe viitorii învățători cum să-i învețe pe copii. Aflată pe linia frontului în al doilea război mondial, școala a fost aproape distrusă. A fost renovată după război, dar anii și-au pus inevitabil amprenta asupra ei. Încă de pe vremea primarului Constantin Simirad, directorii Școlii au făcut demersuri pentru reabilitarea ei. Timp de aproape 20 de ani, s-au tot făcut studii și planșe. Fondurile alocate au fost însă puține, pe măsura bugetului local. Un proiect amplu, în valoare totală de 20 milioane de euro, a fost pregătit pentru finanțarea din fondurile alocate Iașului de Comisia Europeană. Nu și-a găsit locul, pentru că prioritare au fost considerate magistralele de încălzire și asfaltul. Iar când i-a venit rândul, n-au mai fost bani.
Risc seismic
Între timp, școala a ajuns să fie încadrată în prima clasă de risc seismic, iar cantina în clasa a II-a, putându-se deci dărâma la un cutremur mai serios. Nici celelalte clădiri ale complexului nu se simt mai bine. Acum vreo trei ani, a fost organizată o licitație pentru reabilitarea internatului. La sfârșitul anului trecut, alta, pentru consolidarea școlii propriu-zise. A fost anulată, deci proiectul a rămas din nou în aer.
Se încadrează sau nu?
Vestea bună e că acum sunt promiși banii necesari reabilitării. Din păcate, există și vești proaste. În primul rând, suma. Acum vreo 10 ani, reabilitarea era estimată la 20 milioane de euro. Acum e vorba să vină doar 17 milioane de euro. La prima vedere, suma este insuficientă. Putem totuși spera că în primă instanță s-a exagerat necesarul financiar. Vestea mai proastă e că banii s-ar putea să nu ajungă la Iași niciodată. Banii din PNRR nu sunt ai noștri, ci alocați de Uniunea Europeană. Or, fondurile generoase pe care aceasta le acordă în această perioadă urmăresc două obiective. Primul este refacerea economiei afectate de pandemia de coronavirus. Al doilea, este reducerea cu 60% până în 2030 a emisiilor de carbon în statele UE. Pe scurt, se finanțează proiecte economice și de mediu. Vi se pare că reabilitarea Școlii Normale se încadrează? Noi am zice că mai degrabă ni se vinde blana ursului din pădure…