Mai acum vreo săptămână, când trăgeam linia pe sub ce-a fost și cum a fost în perioada electorală de care abia ce-am scăpat, ne-am promis nouă înșine să nu mai vorbim despre politică o bună bucată de vreme. Știți cum e. Din când în când, simți nevoia unei cure de dezintoxicare, mai ales când abuzezi. După caltaboși, răcituri, jumări, jamboane, cârnați și afumătură, ai nevoie să te furajezi cu salată mai ceva ca un iepure și numai gândul la porc îți întoarce stomacul pe dos și-ți revoltă fierea. Și totuși… e mai greu să eviți lucrurile cu care te-ai obișnuit, oricât ai vrea-o. Să vrei să ocolești politica și tot nu poți, că dă ea peste tine. De exemplu, azi voiam să discutăm de Spitalul „Sf. Spiridon”, dar ne-am adus aminte de Spitalul Regional de Urgențe (SRU), iar de aici la PNL și PSD n-a mai fost decât un pas.
Din toată Moldova
Cele două partide și-au scos reciproc ochii pe parcursul campaniei electorale pe tema SRU. Că e bine că se face, da’ nu în Moara de Vânt, că acolo are interese nu știu cine, că în Miroslava au interese ceilalți, că una, că alta. Un fel de blana ursului din pădure. N-am văzut însă pe nimeni care să ne spună ce facem cu ce avem acum în domeniul sanitar, până prin 2022, când va fi gata SRU. Nu de alta, dar și acum avem un Spital Regional de Urgențe. Oficial, se cheamă „spital clinic județean de urgențe”, dar știm prea bine că „Sf. Spiridon” adună pacienți din toată Moldova. De fapt, cam 40% din cei 50.000 de pacienți care îi trec pragul anual sunt din alte județe decât Iașul. Cel puțin 6 ani de-acum încolo, tot acest spital va fi baza asistențe medicale din Iași și Moldova. Iar de problemele acestuia, nu am auzit nimic. De soluții, nici atât.
Sistem pavilionar
Spitalul „Sf. Spiridon” a fost înființat în 1757, iar „bolnița” a rămas în aceleași clădiri de atunci încoace. S-au mai dat cu var, s-au mai consolidat, s-au mai extins. Unele au chiar geamuri termopan, ca simbol al modernizării capitaliste. Să zicem că nu se dărâmă mâine-poimâine. Dar, clădirile fiind aceleași, și modul de organizare a spitalului a rămas același. Fiecare secție ocupă altă clădire, în așa-numitul sistem pavilionar. Și Spitalul de Boli Infecțioase e tot pavilionar, dar acolo parcă e altfel. Ai o clădire pentru HIV, alta pentru hepatită, alta pentru bolile copilăriei etc. La Spiridon ajungi însă de regulă cu afecțiuni complexe, care afectează mai multe organe diferite. Poți avea picioarele rupte, capul spart și un cuțit înfipt în stomac. În cazul ăsta, ai treabă cu ortopedia, chirurgia și neurochirurgia. Primele două sunt în clădiri diferite la Spiridon. Neurochirurgia e în celălalt capăt al târgului, în Tătărași. Asta înseamnă că intri în operație într-o clădire, ești scos pe targă, prin ploaie sau ger și dus în alta, iar de acolo pleci la alt spital. Distractiv, nu?
![\"spiridon-1\"](\"https://www.ieseanul.com/wp-content/uploads/2017/01/spiridon-1-300x255.jpg\")
A fost retrogradat
Structura pavilionară a costat de altfel spitalul gradul I de competență, cel mai ridicat posibil. Spiridonul era singurul spital din Moldova care intra în această clasă de performanță. Anul ăsta însă, Spiridonul a fost retrogradat la gradul II, ceea ce înseamnă că va primi mai puțini bani pentru cazuri la fel de complexe. Culmea, pe pavilioane este organizat și spitalul de urgențe din Cluj-Napoca, dar acela a rămas la gradul I. De ce? Simplu. Pavilioanele-cheie ale spitalului clujean sunt unite între ele prin culoare izolate de exterior, deci pacientul nu e plimbat prin curte. La noi, abia s-a reușit, și asta după ani de zile, unirea Unității de Primire Urgențe cu chirurgia printr-un culoar din plastic. Iarna, e la fel de frig ca afară, doar că nu bate vântul. Am fi votat cu dragă inimă politicianul care ar fi venit cu o soluție integrată de unificare a clinicilor Spiridonului, atât tehnic, cât și financiar.
De sute de ani
Astă vară, Spiridonul a trecut printr-un adevărat coșmar. În decurs de o lună, trei bolnavi au murit din cauza infecțiilor contractate în spital. Unul dintre bolnavi a murit după o banală operație la călcâi. Infecțiile nosocomiale sunt inevitabile în orice spital, dar există soluții pentru limitarea lor. Altele decât externarea, ca bolnavul să moară acasă și să nu intre în statistici. Doar că ar trebui un proiect de renovare din temelii a spitalului, de radere la propriu a pereților și de refacere, pentru a elimina bacteriile care colcăie prin pereții bătrâni de 260 de ani. Cam cum s-a făcut la maternitatea Cuza-Vodă, cu unul din etaje, refăcut de la cărămidă. Nici pe tema asta nu am auzit vreun politician să vorbească.
Nevoi mari
Teoretic, un pacient internat cu arsuri are șanse să scape cu viață dacă arsurile nu depășesc 75-80% din suprafața corpului. Peste acest procent, șansele țin de miracol, dar sub el, se poate încerca. Mă rog, asta spune literatura medicală. La noi, pacientul cu arsuri de peste 20% din suprafața corpului se poate gândi deja cui lasă casa și cui mașina. Iar 20% înseamnă de exemplu, picioarele opărite de o oală cu apă clocotită. Pacienții cu arsuri de peste 20% sunt, atunci când se poate, trimiși la București. Când nu, medicii fac noapte albă încercând imposibilul. Spiridonul are doar cinci paturi pentru arși. Cinci paturi, la aproape 5 milioane de locuitori câți are Moldova. Se lucrează de patru ani la o clinică de chirurgie plastică, care ar include și o secție pentru arși. Anul ăsta, după ce s-a lucrat mai mult pe datorie, au venit ultimele 15 milioane de lei. Banii ajung pentru terminarea construcției și atât. Clinica va rămâne goală, pentru că nimeni din Ministerul Sănătății nu s-a gândit deocamdată că într-un spital e nevoie și de paturi și aparatură de specialitate. Cu încă 3-4 milioane de euro, s-ar rezolva și asta. Dar nici pe tema asta nu am auzit pe cineva să vorbească. Darămite să promită că se va face luntre și punte la București.
Nicio vorbă
Cu alte cuvinte, cel mai mare spital din Moldova are nevoi multe, de ordinul zecilor de milioane de euro. Despre acestea însă, nu a vorbit niciun politician în campania electorală. Până în 2022, cel mai optimist termen de finalizare a noului Spital Regional de Urgențe, pe la Sf. Spiridon vor mai fi trecut alți 300.000 de pacienți. E ca și cum toată populația orașului ar veni pe aici câte o dată în viitorii șase ani. Cine luptă pentru Sf. Spiridon?