Acum 20 de ani, când își construia cineva o vilă în Iași, era un adevărat eveniment. Un cotidian ieșean făcea chiar un serial intitulat „Vilele bugetarilor”, iar oamenii se întrebau de unde or fi avut primarul Constantin Simirad sau prefectul Florin Vitan bani să-și facă o vilă cu etaj în Galata. Între timp, odată cu creșterea nivelului de trai, nici palatele de 3-4 etaje din Zanea nu mai impresionează cine știe ce. Încet, încet, ieșenii au început să se mute în localitățile din jur, căutând să combine liniștea satului și confortul orașului. Întâi Pietrăria, apoi Valea Adâncă, Horpazul, Miroslava și apoi alte sate au devenit „dormitoarele” Iașului, cum erau cartierele Dacia ori Alexandru înainte de 1989. Cu excepția comunelor Aroneanu și Popricani, rămase în urmă din cauza unei infrastructuri utilitare proaste, periferia Iașului este plină, ceea ce se vede în fiecare dimineață și după-amiază, când traficul din zonele CUG, Bucium și Păcurari devine sufocant. Vom vorbi azi despre un „dormitor” mai puțin cunoscut, dar despre care se spune că începe să fie căutat. „Se spune”, pentru că nu există deocamdată niciun fel de statistici oficiale, ci doar estimări din mediul academic. Cu voia dumneavoastră așadar, vom vorbi despre Ungheni.
Ungheniul, stațiunea de la Prut
A, despre Ungheni-Prut, adică despre Ungheniul basarabean, ca să fie mai clar. Ungheniul de pe malul drept, adică al nostru, e o comună săracă, aproape ruptă de lume. Cel de pe malul stâng, e un oraș comparabil cu Pașcaniul. Până la război, Ungheniul era unul dintre locurile preferate de ieșeni pentru ieșirile de la sfârșit de săptămână. Plaja de pe malul Prutului era plină, funcționau hoteluri, ba chiar și un cazino. Apariția frontierei de sârmă ghimpată a schimbat lucrurile. Tăiat în două de Prut, Ungheniul s-a transformat în două localități de frontieră, cu restricțiile specifice. Dispariția sârmei ghimpate nu a schimbat mare lucru până acum. Dar lucrurile ar putea lua o altă turnură în viitor.
Comparabil cu Pașcani
Ungheniul basarabean are toate caracteristicile necesare pentru a deveni un satelit veritabil al Iașului nostru. Spre deosebire de Valea Lupului, Miroslava sau Bârnova, Ungheniul este o localitate chiar cochetă. În Valea Lupului sau Bârnova, nu există parcuri sau zone de loisir, pentru a nu mai vorbi despre spitale ori creșe. Doar blocuri, case, magazine și un început timid de servicii private. Sunt dormitoare și atât. Ungheniul are tot ce este nevoie într-un oraș. V-am spus că e comparabil cu Pașcaniul, și nu doar ca populație. Spre deosebire însă de Pașcani, este un oraș mult mai amplu și mai deschis, cu spații mult mai largi. Ca urmare, mergând prin el simți că respiri, fără să te strivească blocurile ridicate printre blocuri ori traficul aglomerat și mașinile cocoțate până pe gard. Nu trebuie să ne credeți pe cuvânt: faceți o vizită, că e aproape.
Prețuri mai mici
Sincer, dacă am avea neamuri în Ungheni, am lăsa baltă Iașul și am veni aici doar la școală sau la muncă. Pentru un ieșean, plătit cu salariul mediu net de 3.541 lei, Ungheniul basarabean poate fi o variantă mai bună de trai decât Iașul, chiar dacă ar face naveta. Nu știm cum se descurcă basarabeanul mediu, care câștigă doar echivalentul a 1.880 de lei românești, dar oricum nu ăsta e subiectul discuției. În general, prețurile din Republica Moldova sunt mai mici decât la noi. Un litru de lapte costă, în bani românești, cam 3 lei. O franzelă, 1,6 lei. Un kilogram de brânză – 25 de lei. O bere locală, cam 4 lei. Un kilogram de piept de pui, 16 lei. Un kilogram de ceapă, 2 lei. Și tot așa. Utilitățile de bază, respectiv apă, electricitate, gunoi, încălzire, ajung la vreo 400-500 de lei lunar, în funcție de sezon. Benzina e semnificativ mai ieftină, costând 4,3 lei litrul, dar pentru o leafă de basarabean, un plin de combustibil e un coșmar. De țigări nu mai spunem, că știți și dumneavoastră. Ultima oară când am ajuns în Ungheni, cele mai ieftine țigări erau 4-5 lei de-ai noștri față de prețurile noastre care depășesc 20 de lei la fiecare pachet.
Ieftine și chiriile
Chiriile sunt gratis, cel puțin în comparație cu ce e în Iași. Un apartament cu două camere din Centru poate fi închiriat cu echivalentul a 500 de lei. E mai scump în sectorul Parc, care e o zonă vânată, dar chiar și acolo nu trec de 150 de euro. Dacă e de cumpărat, prețurile sunt prohibitive pentru moldoveni, dar decente pentru noi: în jur de 7-800 euro/mp. Coboară chiar la 600 euro/mp, în cazul apartamentelor mari, cu trei camere, de peste 80 mp.
Timpul pierdut în vamă
Problema Ungheniului e transportul spre Iași. Până la război, pe Prut erau zeci de poduri. Acum, le numeri pe degete. La Ungheni e doar pod feroviar. Dacă ai mașină, trebuie să ocolești prin Sculeni. De fapt, durata transportului e cam aceeași: 40 de minute cu trenul, pentru a parcurge cei 21 km câți despart Iașul de Ungheni în linie dreaptă. Vreo 45 de minute cu mașina, cale de 48 km. Firește, timpii nu includ perioada petrecută în vamă, care este imposibil de stabilit clar. Trecerea prin cele două vămi poate dura de la 10 minute până la o oră, în funcție de cât de aglomerat este sau de cât de tâfnoși sunt vameșii în ziua respectivă. Una peste alta, dacă va fi realizat podul rutier de la Ungheni sau dacă timpii de așteptare în vamă ar mai scădea un pic, ar fi chiar o soluție Ungheniul – dormitor cu Iașul – loc de muncă, școală și distracție.