Fără îndoială, vizita Suveranului Pontif la Iaşi a reprezentat supremul test organizatoric pentru autorităţile locale, pe care se pare că l-au trecut cu bine. Peste 150.000 de oameni au fost pe străzile Iaşului în ziua de 1 iunie, motiv pentru o desfăşurare de forţe fără precedent, mai ales pentru securitatea Papei Francisc. După ce valul emoţiilor a trecut, reprezentanţii organizatorilor s-au întâlnit pentru a face un scurt bilanţ al întregii operaţiuni. Deşi discuţia se anunţa calmă, PS Petru Gherghel, episcoul catolic de Iaşi, viceprimarul Radu Botez şi comisarul – şef Adrian Stoian, şeful Poliţiei Municipiului Iaşi, au fost protagoniştii unei răsturnări de situaţie. De fapt, un pamflet.
O încăpere din clădirea administrativă a Diecezei Romano – Catolice de Iaşi. Mobilier auster, cu elemente religioase. La o masă, PS Petru Gherghel butonează pe o tabletă, savurând sutele de postări de pe Facebook despre vizita Papei Francisc la Iaşi. În încăpere intră viceprimarul Radu Botez. Petru Gherghel îi face un semn de binecuvântare şi-l invită să ia loc.
Petru Gherghel: – Poftiţi, poftiţi, domnule vice, luaţi loc. Tocmai trăiam un sentiment de beatitudine văzând ecourile atât de înălţătoare ale vizitei Papei.
Radu Botez: – Da, a fost o sărbătoare a spiritului.
Petru Gherghel: – Da, trebuie să-i mulţumim Celui de Sus, dar şi celor optzeci de rachete antigrindină trase discret de la marginea Iaşului. Mă bucur că nimeni n-a făcut paralela cu vorba din anii 90: „Când Iliescu apare, soarele răsare!”. Sau atunci când a venit Bush în vizită la Bucureşti şi a apărut curcubeul. Tot cu Iliescu era, parcă, nu?
Radu Botez: – Iliescu a lucrat la ape, e hidrotehnician la bază şi ştie cum stă treaba cu precipitaţiile, viiturile, chestii din astea. Dar, Doamne fereşte, cine ar fi îndrăznit să-l pomenească pe liber cugetător? Chiar dacă suntem 80% ortodocşi, zilele acestea am fost mai catolici decât Papa.
Petru Gherghel: – Da, iar Sfântul Părinte a apreciat asta. A vrut să mă întrebe ceva şi a început fraza cu „come se dice la voi”, semn că ştie totul despre cum sunt românii, mai ales ăia din Roma.
Radu Botez: – Una peste alta, a fost o organizare reuşită. Sunt convins că Papa a plecat de la Iaşi cu o amintire foarte frumoasă.
Botez este întrerupt de sunetul telefonului fix. Gherghel ridică receptorul uşor încruntat.
Petru Gherghel (în şoaptă către Botez): – E linia directă cu Vaticanul. Probabil că Papa vrea să ne mai felicite o dată.
Pe măsură ce-şi ascultă interlocutorul, Gherghel se încruntă. După câteva secunde, pune receptorul înapoi în furcă.
Petru Gherghel: – Dezastru! Sfântul Părinte e foarte supărat. Mi-a spus că, după vizita la Iaşi, i-a dispărut şiragul de mătănii din buzunar!
Radu Botez: – Cum aşa? Doar a fost foarte bine păzit.
Petru Gherghel: – El bănuieşte că în catedrală s-a întâmplat asta, la întâlnirea cu bolnavii. Înseamnă că printre aceştia s-a strecurat un cleptoman. Da, e firesc, la urma urmei, şi cleptomania e o boală, nu?
Radu Botez: – Să nu mai pierdem timpul! Trebuie luat imediat legătura cu şeful poliţiei municipiului!
Petru Gherghel se prăbuşeşte pe fotoliu, prinzându-şi capul între mâini.
Petru Gherghel: – Ah, sfinte Anton de Padova, sfânta Guadalupe, sfinte Francisc de Assisi, sfinte Augustine, dacă-l prind pe hoţ îi fac o cateheză de să mă ţină minte!
Biroul şefului Poliţiei Municipale, comisarul – şef Adrian Stoian. În încăpere intră Radu Botez însoţit de Petru Gherghel.
Adrian Stoian: – Vai, dar ce onoare! Binecuvântaţi, părinte.
Petru Gherghel face sumar gestul crucii peste dosarele înşirate pe masa comisarului.
Petru Gherghel: – Fiule, o mare pacoste s-a abătut asupra noastră! Sfântul Părinte a fost jefuit.
Adrian Stoian: – Nu înţeleg. I-au furat Papamobilul?
Radu Botez: – Nu, a fost făcut la buzunare.
Petru Gherghel: – Vai, ce urât sună! Comisare, Papei i-a dispărut rozariul din buzunar, un fel de mătănii de care nu se desparte niciodată. Vă daţi seama, dacă se află că lucrul ăsta s-a petrecut la Iaşi…
Adrian Stoian: – Sigur, vom lucra în discreţie totală. O să facem cercetări amănunţite.
Petru Gherghel: – Ei, nu chiar foarte amănunţite. Ştiţi, Vaticanul nu prea suportă să-şi bage cineva nasul în sacristiile lui.
Au trecut trei zile. În biroul de la Dieceză, episcopul Petru Gherghel şi Radu Botez cercetează satisfăcuţi un şirag de mătănii. Adrian Stoian îi priveşte mândru.
Adrian Stoian: – Ei, ce părere aveţi, preasfinţia voastră? Ne-am mişcat repede, nu-i aşa?
Petru Gherghel: – E o minune. L-aţi găsit! E chiar rozariul Papei. Chiar acum îl voi suna să-i comunic vestea cea bună. Mă scuzaţi, dar pentru acest dialog vreau să fiu singur în încăpere.
Botez şi Stoian ies din birou.
Radu Botez: – Felicitări, comisare, ai evitat un conflict diplomatic internaţional.
Adrian Stoian: – Să-ţi spun ceva, dar rămâne între noi. Nu e rozariul autentic, e o chinezărie. L-am luat de pe net, m-a costat 4 dolari. Dacă îşi dă seama Papa că nu e originalul, sunt terminat. O să trimită o brigadă de iezuiţi ca să-mi facă felul. Dacă nu mă vezi la faţă trei zile, să ştii că ori sunt pe drum spre Santiago de Compostella, ori sărbătoresc cu şeful Gărzii Elveţiene în pivniţele Vaticanului, ca între profesionişti.
Gherghel (pamflet, cu rosu):Sfinte Părinte, dacă se poate, vă rog să-i beatificaţi şi pe meteorologii noştri, că mult au mai pătimit zilele astea!