Una dintre puținele idei pe care le-am putut auzi printre discursurile sforăitoare rostite de oamenii politici în timpul manifestărilor ocazionate de aniversarea unirii Moldovei cu Muntenia a fost aceea că oamenii politici de acum 160 de ani au lăsat deoparte toate orgoliile, toate certurile, tot ce-i despărțea în general, pentru a îndeplini marele proiect al unirii. În 1877, au lăsat cearta pentru proiectul Independenței. În primul război mondial, s-au strâns în jurul proiectului Marii Uniri. Și tot așa. Cum, necum, politicienii de atunci reușeau din când în când să identifice un proiect de țară realizabil și să lase deoparte orice altceva pentru a-l duce la bun sfârșit. Azi însă, s-ar părea că nu mai avem nicio prioritate. După proiectul de integrare euroatlantică, finalizat în anii 2000 prin aderarea la NATO și Uniunea Europeană, pare să nu mai avem nimic de făcut. De aici, zic unii analiști, ar rezulta și haosul de azi din România. În lipsa unui proiect care să-i mobilizeze, politicienii își scot ochii pe te miri ce, iar țara e ca sacul de grâu din fabula lui Alecu Donici. Racul, broasca și știuca trag de el, fiecare în altă direcție. Ca urmare, sacul stă pe loc.
O idee pentru toți
Același lucru, din păcate, poate fi observat și la nivelul Iașului nostru. Ați observat în ultimii ani vreo problemă esențială discutată de toți politicienii locali? Un proiect în jurul căruia să se strângă toată lumea pentru a-l realiza? Nu zicem să acționeze toți la fel. Și în perioada de neutralitate dinainte de războiul din 1916, existau mai multe opinii despre cum să se facă unirea. Unii ziceau să intrăm în luptă împotriva Austro-Ungariei pentru Ardeal, cum s-a și întâmplat, alții – să luptăm împotriva Rusiei pentru Basarabia, iar alții – să așteptăm până va fi clar cine pierde și cine câștigă, pentru a ne arunca sabia în balanță în ultimul moment. Dar când a fost să se treacă efectiv la realizarea proiectului de țară, au uitat toți de opiniile proprii. Oare nu există un proiect de oraș pentru care să tragă toată lumea, indiferent de opiniile politice? Un proiect care să unească toate eforturile administrației publice, a mediului academic, societății civile și oamenilor de afaceri? Să știm ce vrem de la viață.
Iași = ?
Toate modelele urbane de succes s-au bazat pe un astfel de proiect. New York-ul este sinonim cu afacerile de mare anvergură. Parisul este cea mai cunoscută destinație turistică din lume. Oxfordul este cunoscut doar pentru că adăpostește una dintre cele mai bune universități din lume. Fără ea, ar fi un biet orășel englez de 150.000 de locuitori. Milano este capitala mondială a modei. Fiecare astfel de oraș s-a concentrat pe o singură direcție, fie una tradițională, fie una rezultată din calcule și studii atente. Firește, asta nu înseamnă că au renunțat la orice altceva. Cine nu a auzit de celebrul teatru La Scala din Milano? Parisul nu este o destinație doar pentru îndrăgostiți, ci și pentru comercianții de artă. Dar, fără a abandona total alte soluții, orașele de succes și-au canalizat eforturile spre o singură direcție. Care ar putea fi aceasta pentru Iași? Direcția pe care să o urmăm astfel încât să ne onorăm pretențiile de metropolă pe care le avem, iar atunci când pronunță numele orașului nostru orice european să se gândească la ceva anume? Credem că o astfel de dezbatere ar fi mai potrivită în campania electorală pentru alegerile locale din vară decât eternele discuții despre care stradă să fie asfaltată și care parc de joacă să fie lăsat pe mai încolo.
Să dublăm miza
Iașul se mândrește cu cea mai veche universitate din România, respectiv „Alexandru Ioan Cuza”. La aceasta se adaugă universitatea cu cei mai mulți studenți străini, respectiv Universitatea de Medicină și Farmacie. Mai punem la socoteală Universitatea Agronomică, Universitatea Tehnică și Universitatea de Arte „George Enescu”. Dispunem deci de universități care acoperă majoritatea domeniilor de studiu posibile. Nu avem aeronautică, petrol și gaze, științele navigației și încă vreo câteva domenii de strictă specializare, dar în rest, avem cam de toate. Oare am putea să ne folosim de acest atu pentru a deveni cel mai cunoscut centru universitar din sud-estul Europei pentru cei interesați să studieze în altă țară decât cea proprie? Nu de alta, dar cei 50.000 de studenți existenți acum în Iași au o contribuție imensă la economia locală. Fără ei, Iașul ar fi un oraș mort. Dacă ar fi 100.000?
Centru internațional
La Iași funcționează un centru de cultură, limbă și civilizație românească înființat tocmai pentru a venit în sprijinul tinerilor străini interesați să studieze aici. Avem un aeroport internațional cu legături externe spre Franța, Marea Britanie, Spania, Austria, Danemarca, Italia, Olanda sau Germania, deci studenții străini n-ar avea probleme cu primirea borcanelor de zacuscă de acasă. Avem centru cultural britanic, francez, german, italian și chiar și arab, care ar putea juca rolul de intermediar între mediul universitar ieșean și tinerii interesați să studieze aici. Totuși, ce ne lipsește? În ce ar trebui să băgăm banii în următorii 10-20 de ani pentru a trece de la nivelul unui centru universitar național la unul internațional?
Ce lipsește
Politicienii ieșeni au marele defect de a fi mândri de trecutul Iașului. Asta nu e neapărat rău, dar îi face să le lipsească ambiția și să aibă impresia că, cel puțin în domeniul învățământului superior, nu mai avem nimic de făcut. Nimic mai fals. Avem universități multe și vechi, dar ele sunt mult rămase în urmă față de restul lumii. Anii de comunism și lunga tranziție spre o economie normală au făcut ca banii investiți de universități în îmbunățirea bazei materiale să nu fie niciodată suficienți. Chiar UMF, care a investit o bună parte din banii obținuți de la studenții străini în laboratoare de cercetare și aparatură ultimul răcnet, mai are multe de făcut. Alte universități sunt prea sărace pentru a investi. Aici ar trebui să intervină factorul politic și cel administrativ. Apoi, ne lipsește baza pentru o colaborare între universități. La ora actuală, multe domenii de cercetare depășesc cadrul unei singure științe. Or, la Iași nu există niciun centru de cercetare interdisciplinară. Degeaba ai studenți străluciți în fizică teoretică la „Cuza”, dacă rezultatele lor nu sunt folosite practic la UTI sau chiar la Universitatea de Arte. Acustica, esențială în muzică, este tot fizică. Ne lipsește și un campus destinat exclusiv studenților străini. Omul are tendința naturală de a se strânge alături de cei ca el, iar studenții nu fac excepție. Mai ușor atragi un tânăr străin dacă poți să-i garantezi că va sta în același cămin cu alții care vorbesc aceeași limbă.
Nu suntem în topuri
Rezultatul tuturor acestor lipsuri? Iașul nu apare în topurile internaționale de profil. Cea mai bună universitate din estul Europei este universitatea Lomonosov, din Moscova. Pe locurile următoare vin Universitatea Carol din Praga, Semmelweis din Budapesta, Universitatea Jagellonă din Cracovia, Petru cel Mare din Petersburg și Eötvös Loránd din Ungaria. Din România, doar universitatea clujeană Babeș-Bolyai apare în topurile referitoare la fosta Europă comunistă. Asta, deși e cu 100 de ani mai tânără decât „Al.I. Cuza” a noastră.
Industria fără fum
Mai bine de 10% din toți salariații care lucrează în județul Iași sunt angajați la firme IT. În municipiul Iași, procentul ajunge la aproape 20%. Domeniul IT înseamnă la Iași peste 1.200 de firme, cu o cifră de afaceri totală de peste 1,5 miliarde lei anual. Industria fără fum reprezintă viitorul oriunde în lume, iar faptul că Iașul se menține în topul orașelor din România specializate în acest domeniu ne poate fi de folos. Doar că nici acest domeniu nu merge singur, așa cum își închipuie oficialii noștri. Da, firmele de IT nu au nevoie decât să fie lăsate în pace să-și facă afacerile, dar asta nu înseamnă că nu ar prinde bine o mână de ajutor. Numărul de angajați din domeniul IT-ului ieșean crește constant. Între 2013 și 2016 de exemplu, s-a dublat. Anual sunt necesari peste 5.000 de specialiști noi. Or, universitățile noastre abia dacă pot scoate 1.100. Încă 1.700 de specialiști sunt școliți de firmele care îi angajează sau de societăți care și-au făcut o afacere din a preda lecții de Java sau C++. Dar tot nu ajung.
Sprijin pentru profesori
Universitățile pot cere creșterea cifrei de școlarizare, iar o „pilă” politică la Ministerul Educației ar duce la obținerea ștampilei necesare. Dar chiar și așa, universitățile înseși nu dispun de suficienți profesori pentru a-i școli pe viitorii IT-iști. Mai mult, chiar suferă o hemoragie de oameni, pentru că mulți profesori tineri preferă să renunțe la cariera didactică în favoarea uneia în mediul privat, mult mai bănoasă. Aici ar putea interveni municipalitatea, de exemplu oferind locuințe convenabile și burse tinerilor profesori, pentru a-i face pe cei existenți să rămână și eventual, pentru a-i atrage și pe cei din alte orașe.
Hub medical
Iașul, hub medical a fost un proiect interesant, lansat prin 2012 de Consiliul Județean. Ideea era de utilizare a bazei materiale și a specialiștilor existenți pentru a transforma Iașul într-o destinație pentru turismul medical. Deja Iașul era cunoscut în Europa pentru prețurile relativ decente practicate de stomatologi. Mulți italieni, de exemplu, vin la Iași pentru a-și repara dantura. Ies mult mai ieftin, cu tot cu transport și cazare, decât dacă și-ar face implanturile dentare la ei acasă. Ce-ar fi să ne extindem? La ora actuală, avem un Institut Oncologic modern și un spital de Neurochirugie cu dotări ultimul răcnet. În ultimii cinci ani, CJ a investit aproape o jumătate de miliard de lei în spitalele din subordinea sa. Este însă destul de puțin. Spitalul de Recuperare, din subordinea Primăriei, și care dispune de baza balneară Nicolina nu a mai văzut niște investiții ca lumea de ani buni. Institutul de Boli Cardiovasculare încă așteaptă să fie renovat după incendiul care l-a distrus acum doi ani. Deși avem specialiști, la Iași nu putem face transplanturi decât de rinichi sau cornee, nu și de inimă sau ficat. Un orășel de 130.000 de locuitori cum este Târgu Mureș, o treime cât Iașul, trăiește în bună măsură de pe urma specialiștilor Institutului Inimii. Alegerea căii medicale pentru dezvoltarea Iașului înseamnă investiții imense, făcute în principal de Primărie, CJ și Ministerul Sănătății, care au în subordine spitalele ieșene. Dar ar merita.
Pol de shopping
Cu mai puține cheltuieli și necesitând din partea administrației noastre doar investiții de bun-simț în infrastructura de transport, Iașul ar putea deveni o destinație într-un domeniu aparent banal. În weekend, Palas-ul este plin de tineri basarabeni veniți să se spargă în figuri la Iași. Un complex comercial precum Palas-ul nu există nici la Chișinău. Iar despre viața de noapte nici nu mai trebuie să vorbim. Transformarea centrului Iașului într-o zonă a tinerilor, într-un pol de shopping și distracție ar fi un obiectiv destul de ușor de îndeplinit. Ar fi suficient ca municipalitatea să nu tragă de timp la acordarea avizelor și autorizațiilor necesare și să investească în rezolvarea problemei traficului din centrul orașului. Vă amintiți ce spuneam de Milano? Anual, aici se organizează o săptămână a modei. În medie, un vizitator cheltuie aproape 2.000 de euro, iar încasările festivalului se ridică la peste 50 milioane de euro. Într-o săptămână. Hai, că Iașul nu e Milano. Dar încasări la jumătate din suma obținută de italieni sunt posibile. Înmulțim cu 52 de săptămâni?