Primar de Eldorado. Stelian Turcu a făcut rost de slujbe pentru toţi consătenii

E clar, la Leţcani, anul ăsta s-a depăşit producţia de cânepă la hectar. De aici, tot felul de efecte halucinogene pe care această plantă le poate induce oricui o consumă. Altfel nu pot fi explicate afirmaţiile primarului leţcănean Stelian Turcu potrivit cărora comuna pe care o conduce nu are nici un şomer şi nici un asistat social. O astfel de performanţă merită cercetată îndeaproape, aşa că am profitat de târgul Agralim organizat zilele trecute la Leţcani, încercând să aflăm care este realitatea. Astfel, am surprins o discuţie între primarul Stelian Turcu şi Stejărel Ciuc, un cetăţean care munceşte cu ziua la birtul din sat.

Stelian Turcu: Stejărel, iar freci menta prin comună? Tocmai acum, când toată crema agronomiei româneşti a venit la târg? Ia, hai, pune mâna şi tu pe o lopată şi munceşte ceva, să nu te vadă oamenii ăştia că stai degeaba!
Stejărel Ciuc: Dom’ primar, nu mă luaţi aşa tare de dimineaţă, că ameţesc. Cine zice că nu muncesc? Păi, zilnic fac naveta la Ocheană, la bodegă. Naveta de bere, vreau să zic.

Treaba ta, dar eu i-am zis unui reporter că în comună la mine nu sunt nici şomeri, nici asistaţi social, aşa că, hai, nu te mai foi pe aici, că poate te întâlneşte dom’ ziarist şi-ţi ia vreun interviu. Dacă se întâmplă asta, ai grijă ce declari. Îi spui că ai de lucru, că eşti om serios, că nici nu ştii ce e ăla ajutor de şomaj.
Dom’ primar, nu pot face asta. Pentru că, mai mult ca sigur voi fi beat când o să-l întâlnesc pe domnul de la presă şi ştiţi cum e, omul la băutură spune adevărul.

Uff, iaca oameni ca tine strică faţa comunei. Dacă n-aş şti că m-ai votat, te-aş declara persona non grata şi te-aş exila în alt judeţ. Uite cum facem: te duci la Primărie şi stai acolo toată ziua, cât mai ţine târgul ăsta. Să nu te prind pe la Agralim, acolo vin oameni gospodari, vine şi domnul ministru Daea, nu e loc de loaze ca de-alde tine.
Dom’ primar, eu mă duc la Primărie, dar ce să fac acolo? Nu cunosc pe nimeni, doar pe casiera care-mi dă ajutorul social.

Te duci şi vorbeşti cu secretara să te lase în biroul meu. Îl găseşti tu, vezi că scrie pe uşă Primar Jurist, o altă premieră în România, dar pe care încă n-am mediatizat-o îndeajuns.
Şi acolo ce fac?

Ce faci, ce faci? Prinzi muşte, asta faci! Stai pe scaun şi aştepţi să se facă ora patru. Dacă nici munca asta nu eşti în stare să o prestezi, apoi chiar că poţi să-ţi iei adio de la alocaţia socială. Hai, du-te şi pune osul la treabă, cred că deja secretara a făcut cafeaua!