De când și-a aniversat Mircea Rednic ziua de naștere, comunicatorii de la Poli Iași o țin numai într-o sărbătoare. În acest spirit, oamenii s-au gândit că ar fi nimerit să posteze pe pagina oficială de Facebook a clubului un soi de odă, de omagiu în versuri adus antrenorului iubit, numit, cum altfel, „Mircea cel Mare”: „Era la sfârșit de an/Când un brav hunedorean/Lăsa “Țările de Jos”/Și un alt contract bănos/Ca să vină în Copou/…. S-a reluat și campionatul/Și-am mers din eșec în altul (…) Mircea sta îngândurat: Nu-i posibil! Am lucrat!/Pe toți i-am analizat!/O știu și elevii mei/Că suntem mai buni ca ei! (…) Că nu e specialist mai… tehnic/Decât, al nostru, Mircea Rednic! (…) Cu drag ne vom duce crucea/Cât alături ne e… Mircea!”. Patetică și pionierească adulare a tehnicianului bucureștean, dar nu te joci cu sentimentele oamenilor din Copou, zonă care, nu-i așa, predispune la efuziuni lirice.
Lucian Lucescu (foto stânga, pamflet): Hai, băiete, nu te sfii, zi și tu două strofe în onoarea maestrului Rednic. Dar fără „Cățeluș cu părul creț”, că omul a jucat la Dinamo și-i stricăm toată dispoziția