Veştile despre ce se mai întâmplă la Politehnica Iaşi se precipită, dezvăluind frământări interne, dar pozitive. Plecată în cantonamentul din Bolu (Turcia), trupa antrenată de Mihai Teja promite să facă o figură interesantă în sezonul care se apropie. Zvonurile dau ca aproape sigură revenirea lui Andrei Cristea de la Craiova, în schimbul unui contract pe un an, urmat de primirea unei funcţii de conducere în cadrul clubului. Preşedintele Ambrosie pare să încerce reconstruirea unei echipe competitive pe baza experienţei lui Cristea, lucru care merită apreciat. Cert este că, în ultimele zile, Teja, Ambrosie şi Cristea au trecut prin câteva întâmplări ceva mai speciale. Evident, un pamflet.
O terasă luxoasă din staţiunea turcă Bolu. La o masă, Mihai Teja şi Adrian Ambrosie citesc presa. Din când în când, cei doi golesc paharele viu colorate de cocktailuri exotice.
Mihai Teja: – Măi, şi dacă ăştia l-or fi arestat pe Platini al nostru, în loc de celălalt, barosanul? Poate că de aia n-ajunge băiatul la întrunirea lotului. Cine ştie, l-or fi confundat cu Michel.
Adrian Ambrosie: – Să fim serioşi. E ca şi cum ai confunda un jamaican cu un islandez.
Mihai Teja: – Auzi, dar tu chiar vrei să-l aduci înapoi pe Andrei Cristea? La Craiova n-a mişcat mai nimic.
Adrian Ambrosie: – Cristea e blazonul clubului. Ne-am scos cu publicul. Dacă-l băgăm în teren, putem lua bătaie şi cu 7 – 0, nu o să ne înjure nimeni. E un exponat de lux, după ce iese la pensie îl vom împăia şi-l vom pune la un birou din club.
Mihai Teja: – Nea Gigi Becali are şi el pasiunea asta. Face colecţie de antrenori, îi rulează cinci etape, apoi le ia scalpul şi îl aşază în vitrina de trofee. Cât pe ce să mă scalpeze şi pe mine, dar am pasul iute. Bine, nici el nu mai ocheşte bine, a îmbătrânit.
Adrian Ambrosie: – Mihai, scuze că te întreb, am văzut că eşti un pic nemulţumit de infrastructura de la Iaşi. Ce ne lipseşte? Scaune avem, nocturnă avem, tabelă electronică… ce vrei mai mult?
Mihai Teja: – N-aveţi iarbă.
Adrian Ambrosie: – Ok, rezolvăm şi cu asta. Ştiu eu nişte impresari moldoveni care mă pot servi cu câteva pacheţele.
Mihai Teja: – Nu, dom’le, gazon vreau, nu iarbă din aia! Pe iarba de care spui tu putem câştiga şi Champions League la fiecare priză sau repriză, cum vrei să-i zici.
Discuţia lâncezeşte. Teja soarbe din cocktail, apoi deschide o tabletă electronică pe care desenează diverse scheme de joc. Ambrosie priveşte lung către două blonde care păşesc lascive pe lângă ei.
Adrian Ambrosie: – Uff, câteodată mă ia un dor de Navobi…. Treaba era mult mai uşoară cu femeile. Paradoxal, dar mai greu de strunit sunt bărbaţii. Mai ieşea câte un scandal în vestiar, dar nu din cauza tacticilor de joc, ci de la nuanţele de ojă, vopsea de păr, care are jambiere mai elegante, chestii din astea…
Mihai Teja: – Cum erau schemele de joc, pe ce fel de tactică mizai?
Adrian Ambrosie: – Pe nici un fel de tactică. Le dădeam voie să facă ce vor. Intuiţia feminină, asta era strategia noastră.
Un chelner se apropie de masa celor doi.
Chelnerul: – Vă caută un domn, Cristea.
Mihai Teja: – Da, spune-i să vină aici, pe terasă.
Chelnerul se îndepărtează.
Mihai Teja: – Ei, acum să vă văd, domnu’ preşedinte. Eu îl primesc în echipă, sunt de acord. În schimb, trebuie să te gândeşti ce post vrei să-i dai în conducerea clubului.
Adrian Ambrosie: – N-avea nici o grijă, ştiu eu cum să-l iau pe Andrei. Aşa cum l-am dat la Craiova, aşa îl iau înapoi.
În capătul piscinei apare Andrei Cristea, în costum, totul la patru ace. Ambrosie şi Teja îl privesc nedumeriţi.
Adrian Ambrosie: – Ce-i cu el? În costum pe căldura asta? Băieţii sunt deja la antrenament, iar el parcă a venit la o conferinţă despre astronomie.
Cristea se aşează la masa celor doi, scuturându-şi câteva scame de pe rever.
Andrei Cristea: – Vă salut, domnilor. Am venit să ascult propunerile dumneavoastră.
Adrian Ambrosie (zâmbind încurcat): – Andrei, ce faci, măi omule? Bei ceva, un suc, o limonadă?
Andrei Cristea: – Asta vreţi să-mi oferiţi? Cam puţin. Pentru un sifon turcesc nu veneam tocmai de la Craiova. Din Cetatea Banului, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Mihai Teja: – Uite, Andrei, am vorbit şi cu domnul preşedinte, îţi ofer cu toată deschiderea un loc în echipă.
Andrei Cristea: – Mda, începe să devină interesant. Dar ceva, în organigrama clubului?
Adrian Ambrosie: – Păi, ce zici, ţi-ar plăcea să fii scouterul Politehnicii?
Andrei Cristea: – Adică să bat talpa prin ţară după jucători? Nee…
Adrian Ambrosie: – Bun, ce spui de funcţia de director sportiv?
Andrei Cristea: – Orice să fie, doar să aibă titulatura de director în faţă. Ok, accept! Acum, cu permisiunea dumneavoastră, mă duc în vestiar, să-mi schimb ţoalele astea de cioclu.
Cristea se ridică şi pleacă de la masă, urmărit de privirile lui Teja.
Mihai Teja: – Asta e negociere, domnule preşedinte? A obţinut ce-a vrut în doar două minute.
Adrian Ambrosie: – A spus că acceptă orice funcţie ce conţine cuvântul director. Ei bine, îl voi face director de comunicare. Când ratează unul de-ai noştri, va trebui să meargă la galerie să explice faza. Va fi cam incomod biroul său, tocmai sub peluză, dar toate au un început!
Ambrosie (foto sus, stânga, pamflet): Teja, aşa cum scrie şi pe fularul ăsta, eu sunt convins că uniţi, vom învinge Politehnica Iaşi!